te duc în peşterile lipsite de lumină ale memoriei ca pe o pradă de război bucată cu bucată în care nu ştiu cum pe întuneric pe pipăite găsesc mereu ceea ce caut cu inventarul gândului lopată cu ce te duc acolo şi-n ce fel nu pot să prind cu ochiul o poveste parcă-s în tren şi în fereastră oşti gonesc războie care se distrug într-o victorioasă-nlănţuire şi cuibăresc în min(t)e tot mereu aripi şi ouă calde de uimire uitarea ea asemenea ruginii capitonează glasul care cheamă cu demiurg cuvânt ce nu-i supus rostirii făuritoarea pradă de război cu care iar mă lupt ‘cercând victorios ne mai contând cum ai ajuns acolo să te adun si să te-aduc ‘napoi
ian.17
poza de 
călătorru' 