din mersuri în mersuri ca valul în val te sprijini de-o vorbă ca apa de mal ascuns stă în vorbe un duh neştiut ce-şi are rostirea ca singur avut între tine şi mine între tine şi noi stă flacăra vorbelor şopotire vâlvoi ce ne consumă de ne face nisip ce se-ntrece pe sine trăgînd după noi cutii de conserve şi ape de ploi…
din mersuri în mersuri ca malul în mal te sprijini de-o vorbă de-un simplu banal chitanţă dovadă c-ai trăit şi ai fost o singură faţă monedă culoare ce cu cifra te-ncântă te doare să-ţi rosteşti sprijinirea cu duhul în ea cum lumina de-afară izvorăște din stea cârlige te-agaţă de vorbele ei te face să vrei şi să nu ştii că vrei să-ţi rosteşti vrerea (ca pe-un) avut cu duhul plutind neştiut nevăzut ochiul lopată de vâslă în val n-ajunge să-noate tăcutul banal urechea se scaldă în soarele lui în duhul vorbirii şi-n vorbele lui
apr.4
călătorru' 