Arhive pe etichete: punct de vedere

desigur că da…

Standard

…adevărul este o variantă pe lângă variantele adevărului!

dificultatea de a ţine un jurnal

Standard

„Marea dificultate de a ţine un jurnal constă în a uita că nu-l scrii pentru ceilalţi…sau mai degrabă în a nu uita că nu-l scrii decât pentru tine…sau mai degrabă în a nu uita că nu-l scrii pentru momentul în care vei fi devenit altul… sau mai degrabă în a nu uita că, scriindu-l, eşti altul…” – Montsieur Songe

3568645018_0308eb832f_z

Publicitate

privire în sfârşit

Standard
la finalul nesfârşitei Lui priviri Dumnezeu şi-a aşezat punctul
nici mai mare nici mai mic nu părea c-ar fi diferit 
de orice punct obişnuit pe care aş putea să mă cocoţ
munte pe care să-l escaladez
pod peste apele curgătoare
ale privirilor de zi cu zi
*
picioarele atârnând să (mi) crească asemenea gâtului
lung de ştecher
şi să se-nfigă în privirea Lui ca într-o priză
ochiul să (mi) se facă verde atunci ca ledul de la CD-player
când e pornit ca bobocul fraged
când se conectează la primăvară
 
 

(în) lipsa unui scaun de munte

Standard
când te urci pe-un scaun
eşti mai sus cu-n scaun decât podeaua…
*
nici nu-i de mirare şi nici degeaba nu-şi chema Dumnezeu
oamenii pe munte
şi nu doar pe munte ci pe munte sus
*
conta mai puţin cât le lua ca să ajungă acolo
detalii de paranteză de şters de ignorat
de trecut peste ca peste pietre
ca peste bălţi
ca peste prundul ce îţi udă paşii
scările ce te-nalţă să vezi
în miniatură marea lume ce te-nghite cu apropierea-i
ce te copleşeşte (atunci) când îţi lipseşte
scaunul muntelui şi înălţarea
*
totuşi (atunci) când ajungi în vârf
se cade privirea s-o laşi în jos

poem privirii

Standard

 

te văd cu alţi ochi  

nu ştiu de unde am aşa de mulţi

tu foi de calendar

multe perechi

în fiecare zi

te văd altfel

şi mă întreb când te-ai schimat

sau eu

cum pot

şi cine m-a’nvăţat?

Unde se-ascund?

Cum ies şi cine leagă

privirea-n ei

iar ochii

cum de ştiu să te priveasc’aşa?

o problemă de optică

Standard

după ce îi explici şi înţelege americanul zice: I SEE!!!!!!!!!!

interesanta legătură între înţelegere şi vedere. a înţelege/pricepe ceva însemnă a vedea cu mintea cu sufletul cu partea aia din noi care nu are legătură cu ochiul de afara, ceva ce pana atunci nu a avut nici o însemnătate, nici o logică, nici o legătură cu tot restul,  ca şi cum era acolo cuminte la locul ei, dar becul era stins iar întunericul se complăcea în beznă…

numa că ochii sunt multi:

unii sunt închişi şi oricat de clară şi fumoasă ar fi imaginea, realitatea acolo la locul ei sau reprezentată cu vorbe, culoare, pixeli…ochii n-o văd

alţi ochi sunt părtinitori (se uită la ramă în loc să admire tabloul). Paulo Coelho scria în Alchimistul că şi el e ca ceilalţi oameni, vede lumea nu aşa cum e ci aşa cum vrea el să fie…

alţi ochi sunt răi. aştia văd partea goală a paharului (apropos, ştiţi de ce unii oameni îşi pun la cap înainte de culare 2 pahare: unul cu apă şi unul gol??? raspuns: poate le e sete, sau nu) „…ori este ochiul tau rău fiindcă eu sunt bun?”…contextul întrebării îl găseşti aici

alţi ochi sunt bolnavi. nu mai văd clar fără ochelari, însă alţii poartă doar ochelari roz iar alţii doar negrii. eu port heliomatici anti reflex:) deci au o tentă maronie…

şi de-ar fi pe lume doar ochii ar fi cum ar fi, însă există şi geometria cu groZavul ei PUNCT. şi gluma deja-i groasă. 2 puncte, un segment de dreaptă, mai multe drepte=un plan, mai multe planuri=un cub şi tot aşa…şi colorezi cubul pe o parte roşu şi pe alta verde şi deja ai cateva puncte de vedere şi-o dispută:)

bunătatea-i în ochi

răutatea în ochi

lumina în ochi

paiele şi barnele în ochi

lacrimile în ochi

licărul şi zambetele tot acolo… şi ca unul care văd şi puţin şi rău, cu siguranţă multe altele tot acolo sunt…