…aşa ar fi de-aş posta din când în când şi ceva proză 🙂 s-o mai dau într-un jurnal, într-un teatru, într-un interviu imaginar (câtă trecere încă are interviul ăla luat lui Dumnezeu NU de Octavian Paler – el mărturiseşte că n-a fost respectivul „reporter metafizic”, da’ oricum, cine-l mai crede?…)…si oricum, am deviat de la subiect(e)…si ce, mai există aer proaspăt pe undeva?
ce-ai făcut cu sărutările alea zdrobite?
ai făcut din ele sirop şi le-ai băut cu apă minerală?(!)
sau ai lăsat să le ia vantu’
unde le-ai pus?
dacă le vreau înapoi nicidecum n-ai putea să-mi dai unele stafidate
asa-i?
într-o smerenie fragedă şi verde
timid ca la-ntalnire în grădină
ascuns printre banale, multe fire
un ghiocel cu gandul aplecat
cand să rosteasc’un zambet către soare
o picătură-n calea lui a stat
(în marea-i bucurie că a fost ninsoare…)
s-a supărat puţin la început
împiedicat în pofta lui de viaţă
însă şi-a revenit şi i-a trecut
împrospătat sub valul de lumină
văzand că cercu-ntreg în jurul lui
tot mai puţin e rece în grădină
iar boaba ce părea să-l umilească
sub calda mangaiere a celui viu
îl face şi mai tare să sclipească
călătorru' 