adevăratul ţărm

(se) ştiu mai multe despre lună decât despre oceanele negre

ştiu de pildă că o lună are treizeci de zile şi-o groapă

iar forma ei diferă cât se poate de mult de nivelul mării

de nivelul de înţelegere al apei

*

mai ştiu câteva diferenţe

dintre două puncte şi punct

dintre o baltă şi-o stea

dintre setea ochilor tăi şi setea ce-i deschisă în inima mea

*

aşa se aude (că) verbul a ştii e mai apropiat de lună decât de mărginitele ude

ce stau peste marginea lor de jos ca un episod enigmatic

ca un suflet al lui se ştie despre lună că-şi împrumută lumina

şi în lumina aceasta mai ştim că Lumina fără de împrumut

va inunda ţărmurile înţelegerii noastre

ne va da peste inimă asemenea laptelui în foc

ne va uda până la piele până dincolo de piele 

până dincolo de oase

şi de oricare ţărm

*

adevăratul ţărm e-n ce-a spus El

 

Publicitate

De ce ne-ar mira ce-o să vină ?

Începutule, Tu vei aduce-n curând un nou început

ne va lua prin surprindere odată

ne vom uita la viitor de după gardul morţii

de după masca pe care gândim c-o vom îmbrăca

după ce asta pe care o purtăm acum e gata deşirată

abia atunci abia

omizile se îmbracă în fluturi

bobiţele înfloresc prin grădini

deşi ce vom fi încă nu ni se-arată

nu ne mirăm şi nici măcar nu suntem surprinşi

de gândul că ne vei schimba într-o zi

ca atunci când noaptea se gată

Tu zilnic transformi noaptea-n lumină

iar apei îi dai când trup albicios

când albastru din mări o anină

când coboară pe noi sub formă de ploi

…de ce ne-ar mira ce-o să vină ?

din an în an

an de an îţi aduc aşteptarea cadou…

fără să ştiu cât sau de te bucură, ci doar că-ţi onorează cuvântul, promisiunea…

e un pic ciudat să-ţi urez „la mulţi ani” – da ştiu că prin pământeştile mele obiceiuri m-accepţi…