Arhive pe etichete: proces

mart.5

O mână spală pe alta

Publicat pe de
Standard
Nu există creştere fără schimbare
Nu există schimbare fără pierdere
Nu există pierdere fără durere!
***
Existând schimbare există creştere
Existând creştere există câștig
Existând câștig există bucurie!
feb.26

amarul lucrului singur

Publicat pe de
Standard
ouăle-s rele
am încercat să le fac poezie şi n-au vrut
am încercat să le fac ceai şi n-au ieşit
le-am spart coaja şi şi-au stricat forma
iar deformarea le-am amestecat-o cu căpşuni
de le-a pălit culoarea obrajilor
*
la ce-mi trebuie mie răutatea lor
am uns albuşul cu nişte ulei
le-am lustruit gălbenuşu’ cu lingura
să le îndulcesc răutatea
le-am pudrat cu inocenţa făinei în zadar
*
le-am luat cu binişorul
le-am luat cu bătaia
le-am aruncat cu disperare în cuptor să le prăpădesc
să le dovedesc că există iadul bucătărie(i)
negat de îndărătnica lor răutate
*
după o vreme le-a rodit dulceaţa
într-o altă formă
în îmbrățișarea neprietenoasă
a contopirii şi-a focului
*
astăzi ezit când spun „ouăle-s rele”
Publicitate
mart.31

joi noaptea

Publicat pe de
Standard

„S-a făcut gâlceavă, cine-I şi ce vrea?
de ce schimbă lumea aşa cum e ea?
..cum să fiu eu mare când mă fac mai mic..
primul din mulţime făr’ să fiu slujit?

Să îşi ţină vorba numai pentru El!
EU împart puterea! la mine-i cuţitul!
jertfa-i e câştigul? las’ să fie Miel!

..am găsit uşiţa aseară-ntr-o vorbă
spusă de pungaşul ce le ţine punga
..a venit la ţanc, ..ştie el ce ştie:
Unul pentru toţi!
..de-i odată mort nu mai poa’ să-nvie!

Haideţi, ce mai staţi? luaţi torţe, ciomege:
e-acolo-n grădina plină de măsline
poa’ să se tot roage, ăsta-i e sfârşitul:
funiile din templu astăzi o să-L Lege!”

***
s-a schimbat grădina toată într-o curte
toate-s în tăcere, pietrele sunt mute
toţi aşteaptă `şi ţin sufletul la gură,
s-a pus o ‘ntrebare mare cât o şură:

„Spune-ne pe şleau, fără ocolişuri,
dacă eşti Hristosul, ..Mesia, ..Promisul?
Până când ne ţii viaţa-n încordare?
..spune! De ce taci? Răspunzi la-ntrebare?!”

„Sunt! ..aşa cum spui!”
(..faţa pălmuită şi-a rostit osânda încă nerostită)
„Eu sunt Cel Promis demult în grădină
– sămânţa femeii, ce avea să vină..
Eu sunt rugu’ aprins, Stânca din pustie,
Marele Profet ce avea să vie..
Eu sunt Unsul, Sfântul, Cel fără de pată
– unica Salvare pentru lumea toată!
Eu sunt Cel Dintâi, dinaintea voastră:
mintea vă e mică şi stupidă, proastă..
Eu sunt Ce din Urmă, Omega, Sfârşitul:
degeaba vă scoateţi săbiile, cuţitul;
..ochii voştri văd cam cât o orbire..”

Preotul îşi rupe haina scos din fire
şi-şi întinde mâna înspre osândire;
Pumnii sar, lovesc vârfuri de picioare:
nimănui nu-i pasă că lovirea doare..

***
Noaptea se destramă către dimineaţă:
pe obrazul zilei creşte o roşeaţă;
Ochiul cosmic tace, se întinde peste,
îngrozit tresare de cumplita veste;
Suspendată clipa, minunea, ideea,
se uită de-acuma
către ziua’ treia!