„When you are in love, you are in freedom!”

Ce contradicţie!

Dragostea te eliberează robindu-te. Te prinde în legăturile ei de te duci acolo unde te trage. Aici e frumuseţea: că dorinţa ta de a merge se potriveşte cu direcţia în care eşti tras (sau împins 🙂 ).

E paradoxala contradicţie care deşi face viaţa posibilă, o face imposibil de înţeles sau explicat. Viaţa şi dragostea, şi toate elementele lor (mult prea multele lor componente) nu trebuie explicate până la epuizare, pentru că în cele din urmă, cel epuizat este cel care porneşte în căutarea asta, e încercătorul.

E cel ce-şi supune sufletul, mintea şi trupul unei trude ce nu cunoaşte limite, a căror limite sunt mereu în mişcare şi deşi par că pot fi atinse cu întinderea braţului sau a privirii, ba chiar a gândului, cum te apropii cum se depărtează.

Publicitate

Ce poveste-i asta ?

mă agăț (câteodată) de(o) idee ca peștele

ce mușcă cârligul sau nu cârligul – musculița ce-l ascunde

a înghițit gălușca și (și)a luat ce a dorit

însă la fel și partea cealaltă

pentru că pe luciul apei pluta ia apă aprinde farul stârnește unde și bucurie

atrage atenția oprește așteptarea și încordarea nerăbdătoare

mă prinde ideea în cârligul ei iar eu am impresia c-am agățat-o

îs bucuros că am prins-o în „cârligul” meu c-am „pescuit-o”

ce-i asta povestea peștelui ce-a ieșit să pescuiască ?

a prinzătorului prins a găsitului găsitor

a capturatei capturi și a ideii prinsă-n idee ?

… că ce-s (eu) decât o amintire a viitorului

el o idee a timpului o amintire a veșniciei…

m’a(m) prins

arunc gândurile ca undiţa firul

arunc cârligul din capătul gândului

arunc undiţa gândului

el nu are nici ochi şi nici braţe

nici matematici nici calculatoare

iar cârligul lui… nu-i cârlig

e cu totul altceva !