Arhive pe etichete: primavara

Lucian Blaga: „Primăvara”

Standard
„Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri si pe fire de păianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.
 
Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă
viu si cald în vine.
 
Lacomi si flămânzi îmi strigă ochii,
veşnic nesătui ei strigă
după ochii tăi  –  scăpărătorii  –
cari de luminoşi ce-ţi sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.”
 
spring

Primăvară în Densuş

Standard
Lucian Blaga – Mugurii
Un vânt de seara
aprins saruta cerul la apus
si-i scoate ruji de sânge pe obraji.
Trântit în iarba rup cu dintii-
gândind aiurea-mugurii
unui vlastar primavaratic.
 
Îmi zic: „Din muguri
amari înfloresc potire grele de nectar”
si cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.
 

surPrinderea primăverii

Standard

oricine poate pune cuvântu’ unu ‘ntr-altu’

să lege unduirea cu bazaltul

din câmpul de meteoriţi să culeagă nectar

pe care să-l înţepe în vârful stelelor

din coroniţa ta

oricine îşi poate întinde mâna,

însă nu oricine poate lua


mecanic îşi mestecă roţile cercul

sub îmbătrânita lipsire de plombe

după calendarul lor, pe câmpurile primăverii

cresc bombe


oricine poate desena primăvara

chiar şi copiii pe foi mâzgălite

însă explozia cuvintelor învierii

nu stă-n chibrite


ce verde ţi-e ochiul !

de ce plângi iarbă ?

am rupt ghioceii lăsând bulbul acolo

în cifre îmbrac anotimpuri

iar vremea de-acuma e nouă


alege-ţi cu arcul privirii săgeata

rămasă în urma plecării lui Cupid

înmoai-o în tolba cuvintelor

gata !?

o unge cu miere din cuibul de-albine

să-ţi iau coroniţa din păr

şi să-mpodobesc cu ea primăvara:

… aşa !

acum e mai bine !

de 8 martie :)

Standard

framed tulips, originally uploaded by calatorru.

De ziua voastra 🙂 vizitatoarelor blogului meu cu multumire pentru comentarii, aprecieri , critici 🙂
Lalelele sunt florile preferate a lui Meg, sper sa va placa si voua. Le/am pozat chiar eu, pentru voi !

Primvara insorita !
calatorru

Anotimp

Standard

Mi-au înmugurit şuruburile ruginitesb10065244p-001.jpg

De şpan

M-am împiedicat

Plictisite

Florile au depăşit mugurii

Din ochii viţeilor

Ce zburdă mai ceva ca rândunelele

Cărora le-au picurat aripile

Din pene

Pe lângă giulgiul alb al pernelor

În care au fost îngropate.

Părul poamelor verzi

Cozile le-au rupt

Măturătorilor nu le-au rămas decât rădăcinile

Pentru a mătura praful

Primăverii trecute

Ce bine că a venit o altă primăvară!

Oare alţii tânjesc după fericirea ce li se pare că o am?

Standard

Apun razele în spatele soarelui

Sălcilor le-au crescut pletele

Pământul musteşte de iarbă

Luminile răsar în încăperi

Urăsc singurătatea

Degeaba-mi sărută buzele… mi-e scârbă…

Pereţii bisericii au mucegăit

Adolescenţii se sărută, se ceartă

Proporţiile-mi joacă feste, băncile îmi sprijină inima tremurândă

De frică să nu se oprească tremură

A luat foc părul unei puştoaice

Ce pe zi ce trece devine tot mai conştientă de propria frumuseţe

Băncile se golesc,

Mâine florile răsărite azi se scutură

De ce tremur?

De ce învaţă copiii să meargă?

Un deşert de praf se aşterne peste mormintele faraonilor de azi

Ce nu-şi îmbălsămează nici trupul nici mintea

Şi nu-şi sapă forma în piatră

Oare alţii tânjesc după fericirea ce li se pare că o am?

-Hristos a înviat- vor zice oamenii în curând

Şi apoi se vor scurge vorbele ca vopseaua pe ziduri

Copilul se joacă – şi-n jocul lui e fericirea

Oare să tânjesc după copilărie ?

o picătură-n cale

Standard

 76228233.jpg

într-o smerenie fragedă şi verde

timid ca la-ntalnire în grădină

ascuns printre banale, multe fire

un ghiocel cu gandul aplecat

cand să rosteasc’un zambet către soare

o picătură-n calea lui a stat

(în marea-i bucurie că a fost ninsoare…)

s-a supărat puţin la început

împiedicat în pofta lui de viaţă

însă şi-a revenit şi i-a trecut

împrospătat sub valul de lumină

văzand că cercu-ntreg în jurul lui

tot mai puţin e rece în grădină

iar boaba ce părea să-l umilească

sub calda mangaiere a celui viu

îl face şi mai tare să sclipească

Imi pare că aud susurul unui cântec

Standard

Norii s-au încurcat în iţe şi n-au mai tors fire lungi de ploaie
mugurii şi-au scos urechiile din guler,
Deşi zâmbetul de soare e şters
De parcă un copil supărat s-a încurcat în culori.
În suflet s-a lăsat întuneric de piatră
Şi toate gratiile şi-au împletit urzeala.
Când va răsări iar soarele şi vor cânta primăverile-n coruri?
Imi pare că aud susurul unui cântec.
Dintre rădăcinile unui bătrân scorţos
Izvorăşte viaţa.