aripa de Unu de Trei şi de Doi

o pată de soare îşi bate aripa în privirea întinsă a apei din baltă

de pe mal le admir dialogul risipa

iubirea lor lină şi caldă

*

prin paiele vechi ciuntite de vreme şi-a răsfirat degetele o mână de iarbă

apucă de piept anotimpul probleme

şi-l mănâncă cu iarba-i înaltă

*

doar banca tăcută cu umerii ţepeni ‘şi-adâncește-n crăpături nebunia

de zici că-i un creier ce tot mai gândește

şi crăpată-n urechi ‘ie solia

*

peste pata de soare aripă întinsă în leagănul vremii un gând se dă huţa

pluteşte-n milenii de lungi balansoare

şi se-ntoarce la locu-i fuguţa:

*

lovită în creştet fu ziua aceea

trei plusuri de lemn pe-un deal căpățână

trei ceasuri de pleoape închise au văzut lumina rătăcind ca nebună

cu spatele ‘ntors către Cel Negreşit

ce s-a adunat pe Sine cu noi:

în minusul nostru întins ca o baltă

să-şi scalde aripa de Unu de Trei şi de Doi

 

 

 

Publicitate

în poarta goală golu-i gol

nimic nu sunt şi sunt nimic

o vorbă-n plus o linie+n minus

şi-s slab cu pielea mea de os

şi stau cu mersu’ dus-întors

şi-s gol ca să te fac să vii

cum toamna-ntinsă pe câmpii

se urcă-n pom

*

mi-s dragi golirile de tot

(cu aromă demiseacă de butoi)

de mă alung suntem iar doi

şi mă împing mereu pân’ spre de tot

ca să-ţi fac loc

*

aşa mă regăsesc că sunt

când mi-oglindesc nimicul cu zulufi

mă laud cu ce n-am cum lunile îşi numără zi după zi

întregul an

mă laud cu ce nu-s privind ‘napoi pe unde-am fost

unde m-am dus

habar nu am ce sunt

ştiind ce-am fost nu-l mai îmbrac pe „sunt”

în nici un rost…

*

asta e clar nimic nu sunt cristal

de geam curat prin care nu se vede deformat

în care ochii nu se-ndoaie nu se frâng

în tot ce nu-s descopăr tot ce sunt

*

şi rupt şi slab şi jos uşor

să pot să zbor

decor fiind mereu în alt decor

cu tot dicţionaru-n buzunar traduc traduc

dicţionaru’ tău

şi-i mai uşor să zbor… e mai uşor

*

(în carnea mea de lut cu gust stătut

ţi-ai pus aroma ta de vin

tu scump ai cumpărat tot golul meu

ca să ai loc să-l faci să fie plin

o să mă umflu-n pene cu ce nu-s

cu tot ce-ai cumpărat cu ce-ai adus

cu ce-ai umplut ce-ai adunat ce-ai pus

…mereu o să mă laud cu ce nu-s!)

cadou(l)

Libertatea îmi dă doar voie să plec, nu mă şi împinge. Deşi, sunt cazuri în care libertatea îi împinge pe unii (când la una când la alta).