portret-iz-are

ce subţire şi-ntinsă e linia aceasta

rămasă în urma tocirii de deget

burete de umbră pre(a)lungă

e pânza de carne cu nimb de portrete

 

semnează-ţi retuşul cu colţul privirii

sau lacrima stoarsă din imensa-ţi visare

şlefuieşte-mi forma ce încă mă doare

cu mâna ta neagră ca noaptea iubirii

 

doar tu şi cu mine să ştim ce înseamnă

mâzgălitul fermoar ce închide secretul

pentru restul privirilor eticheta de sârmă

e cuiul ochiului sprijinindu-şi „portretul”

 

ce întinsă şi lungă e linia aceasta

rămasă în urma tocitului deget…

 

Publicitate