Arhive pe etichete: poezia gandului

gânduri negre, gânduri albe

Standard

plecată haita-ntreagă a gândurilor rele a stat ca şi pierdută de albul de zăpadă

nici urlet şi nici urmă, zbor sau bătătorită, clipita multor zile n-a reuşit s-o vadă


sirena veştii rele ca raită adevărată a-mprăştiat cu unda-i e urmelor amprentă

şi-a scos din ascunzişuri tot ce-i mai bun în mine

cum ghiocei ies firav din crusta de zăpadă


însă nici bine iarna n-a apucat să plece cu braţele ei crunte care mă strâng în faşă

cu vânturi ce mă mână spre suflete-ngheţate

spre haita ce crezut-am că m-a lăsat în pace, că mult întinsa pace a devenit stridentă

un ochi de lac din gheaţă care priveşte-n mine

şi vede până-n suflet curat de zări senine cum ploile-şi adună nori negrii

şi furtuna întreagă prinde viaţă

*

mă hăuie ecouri de gânduri călătoare cu haita lor fugară ca nişte anotimpuri

a nopţii şi a zilei şirag intins în salbe, peste zăpezi e sania înhămată

la gândurile negre, la gândurile albe


Publicitate