să se aşeze un fel de ceaţă tăcută un fel de praf căzut uşor precum timpul pe-o mobilă să scrii în el cu degetele…
mart.9
să se aşeze un fel de ceaţă tăcută un fel de praf căzut uşor precum timpul pe-o mobilă să scrii în el cu degetele…
ce să curgă ce să stea steaua-n pungă vorba-n ea piedici pe cale drum pe pedale tăceri în taclale şi fum iubiri între frunze şi focul cătun memorii uitate cu trupul uşor fulgi de cenuşă şi aripi de scrum paşi fără umbră sens fără drum cum să se scurgă cumul a ce sufletu-n vorbă cara cu pace mijloc între două jumătăţi de întreg ne-nţelegeri legate cu fir de-nţeleg fire-mpletite cu ghemuri de ghes gogoşarul urechii umplut cu-nţeles ca foamea să muşte din hrănire şi ea cum muşcă întunericul flămând dintr-o stea şi setea aceasta a ochiului gol pândeşte-n afară dându-i ocol ce câine adulmecă un fir de miros ce este nu e: nu ştii de va fi cum nu ştii de a fost totu-i o nebunie belşug de-amalgam ochiu-i al meu da’ nu ştie că-l am îmi atârnă pe faţă latul lui drum dansul cu lungu-i certificat că-i nebun condamnat la judecata unei simple-ntrebări umplută de viaţa oricărui răspuns nimicuri vidate cu vidul în ele coş ce există lângă gol de nuiele pierdută identitate în găsirea cea nouă optul culcat în lanul cifrat rupe literele în oglindă ciudat coacerea cloceşte clocirea timpul potrivit se rupe în două optul cel nou fi-va nouă
într-un timp neştiut al fiinţei cândva legenda se destramă ca o mirişte-n flăcări peste care privirile spectatorilor sunt beznă sau ploaie sau mângâiere sau altceva par a fi timp de o oră şi jumătate sau chiar mai bine până când se aude din spate ceva: un scâncet sau o monedă căzând sau o zgârietură de căzătură pe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoare izbitor de asemănătoare * crezi că ne pasă dacă înlăuntrul fiinţei tale se dau conflicte sau altceva se dau paşii-napoi sau gratis se dă pâinea regretului crezi că ne pasă sa-ţi pasăm ţie da mai ales ţie păsarea aceasta cu aripile rupte frânte lipsite de aripi care oricum nu va mai putea sub nici o formă să te transforme în înger sau în altceva sub altă formă decât a ta? şi mai ales da mai ales crezi cumva? într-un timp neştiut al fiinţei şi-n legendă şi-n destrămare şi-n zgomot şi mai ales în răspunsul la întrebare în distanţa dintre bulbul de îndoială şi floare… într-un viitor al trecutului în uitat în schimbare? * …din faţă de pe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoare se aude ceva: un ecou de tăcere un răspuns cu nodul în gât o oglindă clonată şi-o căzătură nişte cuvinte murite pe buze pe malul de gură şi dorinţa ca cineva să întindă mâna şi să ia piatra sau bolovanul sau altceva şi drept răspuns oglindirii să-l dea
n-am cu ce să sap în cuvinte rămasele unghii nu înţeleg tu mă priveşti zâmbind leoaică cuminte să mă sfâşii în ghiare nu poţi pe de-a-ntreg’ * atunci mă păşeşti cu pasul tău lin de felină mă străbaţi ca o lumină de lună prin noapte şi geam limba ta linge timp şi-i imprimă o anotimpică înghesuire în an * colecţionez burghie din frunze privirea de leu e un pai şi un sorb păşesc peste apele îngheţate de munte nimic las în urmă din pasul meu orb * colecţionez lopeţi din vorbe-nvechite fără să sap în ele vreun rost cu care unghiile mele tocite să-l separe pe azi de ce-a fost * colecţionez unghii roase de alţii tocite de colecţii de multe-ncercări mai colecţionez priviri prea privite şi aproape-n colecţii adun depărtări * în cuvinte nu sap niciodată nimicul nu înţeleg ce nu înţeleg burghiul de frunze mă (ab)soarbe mă-nghite şi mă sfredeleşte de viu şi de-ntreg
când te urci pe-un scaun eşti mai sus cu-n scaun decât podeaua… * nici nu-i de mirare şi nici degeaba nu-şi chema Dumnezeu oamenii pe munte şi nu doar pe munte ci pe munte sus * conta mai puţin cât le lua ca să ajungă acolo detalii de paranteză de şters de ignorat de trecut peste ca peste pietre ca peste bălţi ca peste prundul ce îţi udă paşii scările ce te-nalţă să vezi în miniatură marea lume ce te-nghite cu apropierea-i ce te copleşeşte (atunci) când îţi lipseşte scaunul muntelui şi înălţarea * totuşi (atunci) când ajungi în vârf se cade privirea s-o laşi în jos
sirena Ta nu-i o coadă de peşte, e-o teamă ce arde. lumină.
nu-i cântec sublim de vioară, e’ ndreptarea ce-i gata să vină
şi roşu şi-albastru se’ nvârt împreună
iubirea ce cerul nu poate s-o ţină
amurgul de sânge vărsat pentru vină
sirena Ta cântă la fel cum suspină…
se-aude pe mările largi şi-nspumate purtate de paşii privirii plecate
un cântec plăcut cu gust de clipită
sirena-i albastră-i iubită
sirena cea roşie-i departe…
nevăzută sub paşii privirii plecate
I like the rain
when I`m behind the window
and gaze the drops as falling to the ground
The grey – white sky when kissing the horizon
to view the landscape that`s so wet and round.
I like the flames
when sitting by the fire;
The darkest night and cold is far away
I like the wars,
when I`m secure and reading
lost in the times of books and yesterday…