iun.10 poem scheletic Publicat pe iunie 10, 2010 de rubenbucoiu Standard cântă o muzică în oglindă se aude până la subsolul blocului prin sita difuză de aerisire ca o completare ce umple rarefierea aerului respir muzica cu urechile larg deschise ale plămânilor devenit dependent ca un om ce-i aproape să se sufoce ce-i departe de respirare după ce-i consum oxigenul o dau înapoi frunzelor care o dirijează spre scoarţa interioară a copacului ca spre o aerisire ca spre-o oglindă singurul loc în care se simte „acasă” muzica este sufletul oaselor mele pe care le văd în oglindă – structura interioară a notelor din care se compune 45.766430 22.920679 PublicitateDă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă)Mai multDă clic pentru a imprima(Se deschide într-o fereastră nouă)Apreciază:Apreciază Încarc...
călătorru' 