multiple choice exercise

fă-ţi timp

din bucăţi de odihnă

sau din rupturi de ceartă

fă-ţi timp

viaţa-i o derulare de fapte

o carte cu foi

de-anotimp

îţi poţi face timp din risipă

să-mpleteteşti în frânturi din frânturi

să lipeşti porumbel lâng-aripă

în tăcere e timp ca să spui

fă-ţi ca să ai ce da mai departe

fii inventiv atunci când îţi faci

dezbracă cu planuri secunda

ca apoi tot cu planuri s-o’mbraci

de zici că n-ai timp tu de de-astea

recunoşti pe de-a’ntreg’ că nu-ţi faci

păcăleala: „cu asta şi basta”

e pentru cei ce de timp

sunt săraci

 

Publicitate

oraşul acesta

cărările spicuite ca firul de păr sunt nişte terminaţii ale oraşului

cu amputata plecare sosire

stoarse de iarbă dealurile sunt mulse de ploi

călcate-n picioare de urme-ncălţate în mers şi-n noroi

în oraşul acesta iubito vom locui amândoi

*

tu vei împleti partea pletoasă a sufletului meu

cu mlădiţe doar de tine ştiute

pe care le vom culege toamna altfel mai metafizice

incapabile să vorbească mai pline mai mute

*

(eu) voi face din privirea ta o corabie pe care o vom folosi

în loc de autobuz

mai ales noaptea când lumina adoarme când

oraşul e mai asemenea vieţii straniu obtuz

*

nu ne vom cumpăra niciodată bilete

ne vom duce cu chitanţa la şcoală să ne deconteze iubirile

cerneala vărsată în nopţile umplute de lună

vizibile ziua pe colile cerului cu amprentele noastre-mpreună

*

ţi s-a spicuit părul la rădăcină cu fructe cu tot

îl mai ţine doar strângerea noastră de mână rădăcinile degetelor

înfipte-ntre ele sub temelia oraşului

în care iubito ne vom descoperi cândva

*

eu pe tine

tu pe mine

ca pe nişte comori neştiute de nime’

ca pe nişte neasemuite mistere

ţi s-a spicuit păru’ iubito… ‘n himere

altă socoată (pripită)

„…dar dc tot păcătuim… măcar s-o facem cum trebe…” 🙂

evenimente aşezate de două ori

Aşez evenimentele în şir ca o podoabă viitorului ce n-a ajuns, aşa cum dimineaţa îmi fac timp ca să înlătur ce nu vreau şi să aşez ce îmi doresc.

El fi-va orişicum ! Şi fi-va-mpodobit dacă adun podoabe ca să-i dau. Îi place jocu-n doi… Şiru-l oferă el, împodobit de alţii cate-un pic. Împodobirea lui e-mpodobirea mea la gatul meu, sau şirul gol în viaţa goală-n ea.

Aşez evenimentele în şir ca nişte diapozitive mici fără lumina Ta. Dar va veni prezentul precum un răsărit, o revărsare-a zorilor de zi ce le va proiecta înalt, şi-atunci vor fi, aşa cum nu-s acum decat un plan.

Aşez evenimentele în şir ca un şablon de hartă pe un relief imaginar pe care n-aş putea s-alunec sau să cad, pe care poţi să-l iei în ras prin „lipsa” sa. Cand cărăruia fi-va mai mult decat un şir de fire roşi pe-un plan alb, iar noaptea o haină prea răcoroasă ca s-o îmbrac, voi trage scurt de-o rază rece luată de lună cu-mprumut, şi-o să continui neînfricat şi hotărăt ce-am început;

a doua oară, s-aşez evenimentele în şir…

administrator lăudat

„Căci fiii veacului acestuia faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decat fiii luminii.”

Mi-a rămas timp aşa puţin

în grabă mare-mi fac socoata;

Mă uit în jur făr’ să observ

Cu ochii minţii văd mai bine:

Să sap nu-mi place şi nu pot

Iar să cerşesc îmi e ruşine.

Ştiu ce-am să fac când la servici

Poteci şi uşi sunt ferecate

O să le tai din datorii, îi trec pe lista mea ca prieteni

Şi când pe străzile pusti voi rătăci fără de linişti

Datornicii îmi vor primi truditul suflet pe-a lor mirişti.

Trăiesc din plin ziua de azi fără să uit pe cea de mâine

Ca martori chem pe oropsiţi, ei ştiu cum e să nu ai pâine.

Pornesc cu gândul la final

Căci tot prezentul e pe moarte

Şi mâine îmi inundă azi, ţărmuri şi mal

Val după val.

Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său. Salvatore Quasimodo

oameni despre care s/a scris. unii prezentaţi direct, alţii indirect prin faptele şi reacţiile lor. prezentaţi în mod subiectiv de cel care a ales să scrie despre ei, iar pe unii nici măcar nu i-a cunoscut in mod personal, ci doar aşa din auzite sau scrise. descrişi prin prisma a ceea ce sunt sau au făcut şi a ceea ce nu sunt şi nu au facut, nu au fost în stare sau nu au avut curajul să facă (apofatic si catafatic, parca:)

relaţii şi realităţi indirecte, transmise prin scrisori. întamplările lor, nelămuririle lor, curajul sau frica lor reprezintă parametrii universali, un fel de „ţarc” în care suntem prinşi şi noi.

în oglinzile lor mă văd pe mine. folosesc conturul lor pentru a înţelege conturul meu, trăirea lor pentru trăirea mea. sentimentele lor se contopesc cu ale mele, ceea ce a apartinut lor parcă ar fi bunul nostru comun.

au în ei tot ceea ce e uman plus ceva divin. forme diferite ale aceloraşi esenţe.

am in plan cateva (auto)Portrete: 

•  
  • abel – prima victimă
  • Eva – la un pahar de vorbă
  • Noe – o mică lume mare
  • Avraam – călătoria unui călător
  • Iacov – un tată şi mulţi fii
  • Samson – afemeiat puternic
  • Ghedeon – ulcioare şi flăcări
  • Samuel – o voce în noapte
  • David – împăratul fugar
  • Ionatan – moştenitorul detronat
  • Goliat – carul răsturnat de buturugă
  • Saul – o formă goală
  • Izabela – viermănosul măr roşu
  • Neemia – capăt de gand
  • Iona – un pocăit rebel
  • Daniel – printre străini acasă
  • Habacuc – suflet mahnit de nedreptate
  • Ioan B. – Jesus Freak
  • Iosif – spătează de tată vitreg
  • femeia din Samaria – fantana goală
  • ceilalţi…