Arhive pe etichete: plan

plan

Standard
aruncă-ţi ochii-n viitor ca pe-o arvună
a devenirii tale
o parte (a ta) ce deja a ajuns
ochi într-un cap de pod pe malul de acol’
ce îţi trimite privirile-napoi
să nu zici „oi vedea” ci deja văd…
 
aruncă-ţi fără teamă ochii
tocmai să nu fi orb
şi viitorul care curge acum
ţi-i va aduce sigur înapoi
umpluţi cu tot ce trebuie să ştii
umpluți de el… 
 
Publicitate

îmbinarea lui „ce ai tu” cu „ce am eu”

Standard

să născocesc pe cineva

care să mă-nveţe să născocesc

cineva care să mă-nveţe născocire…

şi dacă nu se va născoci învăţarea asta

dacă nu va fi nimeni de la care să fur născocirea

atunci toţi ceilalţi o vor fura de la mine

*

Doamne, când  i-ai dat omului pricepere să născocească,

ce i-ai dat de fapt?

după ciornă

Standard

Doamne, tu nu gândeşti logic…

Ca pe o ciornă mototolită, nesatisfacţia ta ne-aruncă ! – ăsta-i scenariul din ciorna pe care ai aruncat-o cu mâna întinsă.

Atunci cu amândouă mâinile ai scris o întindere, pe care ai bătut-o-n cuie pe ciorna crucii, să n-o mai poată nimenea schimba – şi-acum vrei ca mâna mea să fie(-n) mâna ta…

Dumnezeu are logica lui … ce nu pricepi =?

geometrii personale

Standard

Ce ştie linia despre plan ?

ea nu-i decât o parte din el, ca un secret ce îi rămâne ne’mpărtăşit de liniile ce stau alături ca şi ea.

Ce ştie josul despre sus ?

Ce ştie punctul despre linia ce a crescut din el, atunci când unu’ lângă altu’ (de frica unei geometrii divine) s-au şi aliniat în ascultare. (punct)

Ce ştie geometria despre măr ?

(şi) ce ştiu litrele despre descrierea din ele ?

Ce ştie planul despre cub ? Sau cele trei dimensiuni de altele mai numeroase şi mai altfel ?

(şi) ce ştiu gândurile tale despre caietul meu ?

Când prind în cercuri vorba A, sau când trăgând de linii le întind, sau când pun punct…

Ce ştie geometria ta despre a mea ?

imagini vii

Standard

Când Tu gândeşti în dreptul meu: apare-un plan, instantaneu.

Şi când vorbeşti, se-ntâmplă !

scrisoare catre ziua de maine

Standard

 

scriu zilei de maine o scrisoare. n-o s-o expediez, nu-i nevoie, şi-o ia singură…

sunt gata să-mi fac cuvantul bătăi în uşă – fi Tu cheie încuietorilor şi timbru!