Arhive pe etichete: pierdere

notă maximă

Standard
m-am pierdut
apoi m-am căutat
în privirea cuvintelor
în ochii deschişi ai unei stele
ce-ţi aparţine
până în ziua pierdută în noapte
niciodată regăsită
mereu nouă
…spre zecele perfect
al unei lecţii învăţate
 

la hanul 9

Standard
e goală ieslea sufletului meu
deşi e vremea sorocită bine
se-aud mereu câteva smiorcăieli
însă nu-i nicio stea printre lumine
 
dar ce vorbesc: ce staul, care iesle?
eu îmi zidesc în suflet un palat
cu turnuri din mândrie şi poveste
cum nimeni niciodată n-a aflat…
 
şi-mi bate-n porţi în fiecare zi
cu degete lungi şi dibace
o-nlănţuire de iluzii-n agonii
sau pumni de vizite rapace
 
niciun convoi de magi nu-mi tulbură tronarea
sau grabă de păstori cu noaptea-n plete
nu răscolesc divinul şi cântarea
cu veştile angelicelor cete
 
în schimb e forfotă şi-aglomerare
aproape-s buchisite toate cele
micuţul Prunc crescut acum e mare
pierdut de mine rătăcit de ele…
 

ce făceai şi ce făceam

Standard
tu îţi mişcai mâinile pe lângă corp
eu învârteam pixu-ntre degete
tu îţi aruncai privirea de-a roată
eu încercuiam lumea cu degetul
tu îţi ascundeai secretele printre scrisori
eu scotoceam printre priviri după timbre…
*
tu râdeai de ziua de mâine
eu îi căutam partea amuzantă
tu mă ţineai de mână cu gândul
eu gândeam ţinerea de mână cu glas tare
tu iubeai printre toate rândurile
eu iubeam fiecare iubire pe rând…
*
tu stăteai pe tocuri ca pe-o trambulină
eu îţi prindeam în braţe săritura
tu condimentai cu răbdare toate diminețile
eu îţi împachetam cadourile-n nepăsare
tu ţipai paharele în cioburi
eu căutam norocul printre ele…
*
tu plecai o plecare prelungită
eu îţi umbream paşii cu umbre
tu tăceai cu toată distanţa
eu simţeam tăcerea cu glas tare
tu nu ştiai c-am să vorbesc la trecut
eu nu ştiam că nu răspund pereţii
tu-ai fi iubit şi-ai fi existat şi-ai fi vrut
eu ar fi trebuit…
albie să-ți fiu şi mal
…pentru apele vieţii

O mână spală pe alta

Standard
Nu există creştere fără schimbare
Nu există schimbare fără pierdere
Nu există pierdere fără durere!
***
Existând schimbare există creştere
Existând creştere există câștig
Existând câștig există bucurie!

locul unde-a fost cândva un cui

Standard
mi-a rămas inima piele şi os
ca o grimasă-n colţul zâmbetului ei
ca locul unde-a fost cândva un cui
cu un tablou în el
ca o valiză ce şi-a pierdut călătoria
şi singurul ei rost
*
găsită-i gara-n locul pierderii de tren
iar lungii paşi pierduţi s-au regăsit c-odihnă-n ei
în locul coacerii e vânt
îl văd stând printre pomi mereu pitit şi nevăzut
mereu altfel cu părul lui cel blond
şi prietenos
cu tocurile-nalte şi deschide
la lemn de măr şi la bătăi
*
pierdută foamea s-a găsit
sătul mi-e la-ndemână  să-nţeleg
cuvinte cum ar fi „`ndeajuns” „destul”
şi anii ce-s pierduţi se văd
în vasta-mpărăţie a unui pom
cu fala ei tronând pe cap
a verde crud…
*
privirile de ochi pierdute sunt
şi-n locul lor găsit un ochi intact
e gata să îşi piardă zi de zi
întreagă revărsarea ce nicicând
pierdută nu va ştii că s-a pierdut
*
când pierzi ceva câștigi un loc
găseşti când pierzi şi nu ştii c-ai găsit nici ce
un set ce-i nou nouţ de întrebări
ce s-au pierdut de fostul lor stăpân
şi-n locul gol ce şi-au găsit
pierdut eşti tu

constanta noapte-zi

Standard
Căzute garduri, uşi şi ziduri de jur împrejur; …căzute înainte să-mi dau eu seama, înainte să mi se aşeze pe ochi realizarea.
Eram oarecum singur între ele şi nu mi-am dat seama de realizarea camuflată în singurătate în aceste oglinzi opace: acum se vede tot ce e după, inclusiv imensitatea îmbrăţişărilor lipsă…
Unde-i lumina? Întreaga lume-i trasă peste ea. Cu bulgări de stele mă bat cu mine însumi în lupta aceasta atât de importantă a cazematelor moştenite de la nu ştiu cine, de nu ştiu unde…
Mă-nving şi-aşa şi-aşa şi mai niciodată nu mă bucură victoria nici nu mă întristează pierderea. Că, ce-am pierdut? Partea victorioasă mi-a rămas cum întotdeauna pe pământ e şi noapte şi zi.
Când ţi-am întors spatele Dumnezeule – Tu Dumnezeul memoriei părinţilor părinţilor mei – Tu mi l-ai luminat neştiind altceva ce să-i faci.
Atunci spatele meu întors şi luminat şi-a luat numele în serios şi s-a întors de unde plecase ca o pocăinţă involuntară şi inconştientă.
În cercul acesta al pereţilor lipsă de jur împrejurul lipsei pereţilor faţa mereu întoarsă către spatele mereu întors observa totul…

logica

Standard

pierzi frumosul

il pierzi

il gaseste altul

ce ar gasi de nu l-ai pierde ?

pierdere

Standard

S-a rătăcit absolutul? … sau ce caută printre noi?

rătăcire

Standard
Furi şi hoţii
Te-ai strecurat în magnetul busolei 
De nu  mai găsesc Acele 
se căuta
frenetic confuzia
Ovalului negru 
 al şiretului 
margini de paşi 
aduse la disperare
hoţule 
furiş
linile hărţilor le-ai sMuls
învârtind din deget 
 ca-ntr-un pahar cu apă
nori închişi în negru se sufocă
innebunind
pentru că sprâncenele nu se pot atinge
deşi încearcă
furiş
privirile se uită-n colţ
ce priviri ?
hoţule!