round trip

pietrele cântau, copiii strigau !

măgăruşul ce făcea?

se-ncorda de spate, se făcea şa

îşi ciulea urechea şi păşea înainte,

înainta

Doamne, tu plângeai ! hohoteai

lor li se părea că jubilai

şaua măgăruşului nu mai înţelegea nimic

nici pietrele nu mai înţelegeau nimic

auzeau dialogul vostru despre ele

şi fiecare vorbă le lovea precum dalta

– un fel de strămoş al târnăcopului dintr-un viitor necunoscut lor

prevăzut să le despartă precum un divorţ

prezent în vorba voastră

în dialogul vostru

ramurile se desprindeau din pomi

îşi t(r)ăiau prematur toamna într-o zi de primăvară

şi pavau drumul sub nepăsarea hainelor aruncate

a dezbrăcării profetice şi inconştiente

copiii cântau, pietrele strigau pe limba lor

neînţelese şi neauzite nici de limba noastră încă nevorbită

nici de limba măgărească

nici de limba evreiască, romană, profană

Doamne, tu ce făceai ?

de ce le vorbeai limba profeţiilor tale ?

păşeai încet pe lângă călătoria către intersecţia celor două lemne,

(a)ducând cu tine împlinirea ce se scălda în şaua plânsului

pe măgăruşul şa, pe şaua istoriei

Tu intrai şi ieşeai simultan !

Publicitate

graniţa

în lanul de porumb din margine de stradă, ascuns sub rădăcini ascunse sub pămant

cotloanele rotunde şi stramt întortocheate, îşi protejeaz’ oraşul fără de porţi sau uşi.

tot cate-o catastrofă se-ntamplă la intrare, cant talpa mocirlită coboară nesimţit

iar şoarecii haotic îşi chiţăie destinul nenorocit de plaga ce asupra a venit.

ce ştie „plaga”-n sine cum o gandeşte gri-ul? asupra ei la randu-i lovesc neîncetat

şi grijile şi plumbul – destin nepotrivirii, între viteza urbei şi traiul de la sat.

în gulerul şoselei, sfarşit de lan în foşnet, se coase deopotrivă şi sambure si miez

de cale bătucită, de graniţă de viaţă ce-ncheie îmbinarea în care te tot pierzi…