…de când se va-ncepe pân’ va şti că se gată:

„Tăcerea nu-i o pauză în vorbire, ci o treabă în sine.” – Herta Muller

poza de aici

Publicitate

în pauză

nu îmi aştept copiii să vină de la şcoală, nici clopoţelul grabnic să îi elibereze

aştept ca siguranţa dintr-un oţel elastic să ţină vestea bună, s-o lase să vibreze

oprit de căzătură cu coatele julite, nehotărât e ochiul uitându-se la lacrimi

surprinderea a luat-o poştaşul s-o livreze la o adresă vagă închisă precum ochii

sar câteva din pagini cu corzile gândirii să ştiu ce-o să se-ntâmple-n finalul de capitol

dar foile sunt goale cu colţuri rotunjite şi toate sunt bifate cu-a timpului copită

cu chiot şi cu joacă copiii lasă şcoala să îi înveţe umbre de zâmbet şi suspine

în temele de-acasă din viitor le vine scrisoarea ce-o trimite de unde? când? şi cine?