doar gândul că ai pregătit pastile, că ştii de boală şi că ştii de noi
mă face parcă să mă simt mai bine, să văd seninul zării de dincolo de ploi
senină-i noaptea parcă în nopţile istoriei, când peste geana lumii închisă de durere
se deschidea fereasta’ Mpărăţiei şi îngerii cântând vesteau mistere
„O bucurie pentru-ntreaga lume!” ascunsă într-un cântec – ce cadou!
mă-ntreb: Se bucură pământul? O mai ştie…? Copile, Tu de ce plângi? copil nou…
gândea angelic zborul cu glas tare, gândul „păsării” ce l-ai pus în noi
gândea găsirea grabnic pe cărare, gândul din stele luminând prin ploi
călătorru' 