şi ca şi când nu-i tot…

de ce eşti Tu paradoxal?
..e simplu să întreb..
ciudată-i lumea şi ochiul ce te vede ciudat
când stinsă e lumina-n ochi
toţi sorii pot să ardă delirând – scânteie Tu
oximoronic eşti!
Tu josul-sus
bogatul care n-ai la căpătâi nici cât un cuib
Tu mare-mic şi miel şi leu
ca să vorbeşti şi să te-audă toţi
ai pus tăceri lângă tăceri şi ca să te găsim
te-ascunzi!
nu, nu-s eretic când îţi zic „oximoron”
şi ca şi când nu-i tot
..şi anul ăsta cânt
de Tine, veşnice:
..că te-ai născut!

Publicitate