Arhive pe etichete: oxigen

sevă de arbore genealogic

Standard
de apă sunt oamenii cu multe forme
după chipul dumnezeului de afară
şi nu-s de apă că apa stă dreaptă oriunde
oricând i se liniştesc valurile
i se calmează unda nervoasă
dar ei n-au colţul drept
nici drept reper nivelul mării
acolo… în piept
 
uneori
năvalnici ca apele sunt fiii urmaşii
urmaşii izvoarelor până-n liniştea deltei
alteori
nici nu se aude năvălirea
în liniştea ca de mormând nu-i niciun zgomot
şi-n zgomot nicio curgere din tată în fiu
sevă de arbore genealogic pustiu
 
de apă (ne) sunt oamenii vitali
din ei se evaporă oxigenul sufletului nostru
şi tot cu ei ne spălăm pe mâini înainte de cină
– o mână spală pe alta – şoptim
aruncând câţiva stropi umani peste scânteile umane
ce nemaipomenit ca o sfinţire îmbibată de vină
ne ard şi ne udă
…la rădăcină
 
 

fotosinteza cuvântului

Standard
Lumina Ta e oxigenul meu (?)
prin frunza foii ca din gură-n gură
fotosinteza asta tot mereu mă taie pe din două
mă fisură
cu ascuţişul ei de Prometeu
*
în jarul arderii necontenit
asemenea bunicii şi poveştii
adorm în largul zâmbet pironit de transparenţa vorbei
ce deschisă m-a’ntâmpinat şi m-a uimit cu aerul oxigenat
ce a trezit
lumina Ta pe limba mea
în ochiul ramură cu frunză-n ea
sau un plămân cu pleoapa tot aşa
Lumina Ta cu vorba ei
 

life bubbles

Standard

Apa inconjoara bula de aer 🙂 Noi avem nevoie si de una si de alta. Traim in celula apei si in celula rotunda a aerului. I se vede rotunjimea in poza.
Am citit azi marturisirea de credinta a nu stiu cui. „Cred in crestinism tot asa cum cred in rasaritul de soare. Nu doar pentru ca il vad, ci si pentru ca vad totul prin lumina lui”

Paharul asta, cu cateva inghitituri de apa, parca e un ochi spre dependenta noastra de viata.

life bubbles, originally uploaded by calatorru.

View my photos at bighugelabs.com

pe-un şerveţel (haos club)

Standard

la masa împletită pe marginea cafelei

cu colţuri rotunjite şi-aromă de-amintire

pe-o muzică flămândă ‘n urechiile lungite

un curcubeu  din cană se-mprăştie-n simţire


în calendar e-nfiptă întâia zi din lună

iar ghiocei aşteaptă pe mese schimbul vremii

am prins de sentimente cu şnurul pe măsură

un gest de primăvară rupt de pe buza verii


se-nchide şi deschide portiţa între boală

şi strada îmbulzită umbrită de spital

în doctori şi pe holuri răsună o clipită

pendulă între plajă şi-al sănătăţii val…


vibrează cu lumină doar glasul tău pe masă

tresare atunci povestea ţinîndu-şi respiraţia

şi din plămânii zilei oxigenaţi cu viaţă

se-agaţă-n scris pe masă un bulgăr’ de cărbune

eliberând cu-n deget

când veştile mai rele, când veştile mai bune