încercarea se-ntinde asemenea unei gropicu marginile nehotărâtevăzută de-acol’ de sus din ochiul interior al soareluiprivirea legată de rază o străbatepână-n înţelesul ei de abispână-n vremea aceea a naşterii cândabsolut orice realitate (re)devine visde-aici din perpendiculara perspectivă umanăîncercarea e-o neregularitate a scoarţei terestregroapa rămasă-n urma sâmburelui căzut din zgomotul primei muşcături mai adâncipe care prima femeie o săpa cu dinţiiîn prima-ncercare(groapa unora e mai mică, groapa altora e mai mare)pentru mersul meu legănat ea-i o posibilitate încă neîntâlnită:iubirea unei amintiri neştiută-n uitat…iubire ce-şi plânge dorul dintâi neştiind că m-am pierdut în aflatneştiind că-i iubităîncercarea se-ntinde ca somnul în zori sau ca masa-n praştia pregătiriise-ntinde la poveşti ca un cântec pe-arcuş de viori(ca o) răsturnare miraculoasă a firii
e scurtă prea scurtă latura verticală cade mereu când s-o sprijin de cer printre nori printre aburi nu găseştenicio spetează nicio aripăde pasăre cu ciocul înfipt în gândurile veşnice ale Infinituluisau Absolutuluide-ar fi aripă măcar invizibilul nimic i-ar sprijini înălţimea i-ar insufla zborul nicicând visând orizontala vie ca pe un ideal ci ca pe-o realitatede care se sprijină invizibil ca pe-un început de vrejsau o embrionară încrucişare între nefiinţă şi creştere„ia-ţi crucea şi urmează-mă !”scârţâie poarta începuturilor sfârşitede-o parte şi de alta îi va creşte în cele urmă şi verticalapână la baterea-n cuie e o palmă viaţa ce-o simţi apăsare pe umăr e-un sunet:sunetul potriviriiîntre orizont şi înaltul moment în care urechea atinge sunetul şi-l contopeşte în îmbrăţişarenaşterea aceasta din nou ce-i altcevadecât trecut şi viitor împreună îmbrăţişat şi contopit volum de roşu vertical şi Nichita orizontalce coboară din ceruri ochiul pe treptele verticale ale privirii(e-o cruce prea grea această vertizontală întâlnire)
călătorru' 