Arhive pe etichete: obiceiuri

schelet de cutumă

Standard
se minţe?
nu! nu vreau să dezplevesc seminţe
nici să descriu asemănarea lor pe foaie sau
îngroparea lor trecătoare sub copertă
*
desigur că se minte!
e la mintea cocoşului acel negru sub unghie
care deschide diferenţa precum o cheiţă mută
din loc muntele uşii de fier din iarna închiderii
spre primăvară
*
se minte cu coajă cu tot până la miez şi
parcă totuşi cel mai mult cu coaja se minte de…
nu se mai vrea găsit miezul de…
nu se mai vor scuipate cojile
*
să mai dezgropăm astfel de o-se-minte
sub straturile atâtor obiceiuri până dăm
de fosilele noastre luate prin surprindere
de erupţia prezentă?
*
o-se-minte o-se-minte
cu voi ne scrie istoria
 

lanţul rupt al păcatelor

Standard
Ce, nu spălăm noi rufele murdare!?
Nu zicem… „şi-aşa s-a murdărit! s-o murdărim mai tare!”
Facem aşa doar cu cârpele…
cu cârpele ce nu mai au valoare.

ce făceai şi ce făceam

Standard
tu îţi mişcai mâinile pe lângă corp
eu învârteam pixu-ntre degete
tu îţi aruncai privirea de-a roată
eu încercuiam lumea cu degetul
tu îţi ascundeai secretele printre scrisori
eu scotoceam printre priviri după timbre…
*
tu râdeai de ziua de mâine
eu îi căutam partea amuzantă
tu mă ţineai de mână cu gândul
eu gândeam ţinerea de mână cu glas tare
tu iubeai printre toate rândurile
eu iubeam fiecare iubire pe rând…
*
tu stăteai pe tocuri ca pe-o trambulină
eu îţi prindeam în braţe săritura
tu condimentai cu răbdare toate diminețile
eu îţi împachetam cadourile-n nepăsare
tu ţipai paharele în cioburi
eu căutam norocul printre ele…
*
tu plecai o plecare prelungită
eu îţi umbream paşii cu umbre
tu tăceai cu toată distanţa
eu simţeam tăcerea cu glas tare
tu nu ştiai c-am să vorbesc la trecut
eu nu ştiam că nu răspund pereţii
tu-ai fi iubit şi-ai fi existat şi-ai fi vrut
eu ar fi trebuit…
albie să-ți fiu şi mal
…pentru apele vieţii

o altfel de zidire

Standard
tată am învăţat de la tine să fiu şi eu un fel de zidar
asemenea ţie zidesc
însă nu cu cărămizi nici cu mortar
 
tată am învăţat de la tine să pun lucrurile la loc
să ştiu de unde să le iau noaptea când stele-s stinse
să nu fie străine de mine deloc
 
am învăţat de la tine să meşteresc ceva minunat
să-l transform pe „n-a fost” în „să fie”
banalul să-l fac neuitat
 
când voi avea un fiu asta va fi moştenirea mea pentru el
şoptită până şi de buze străine:
„tată (asta) am învăţat de la tine…”

(pe) calea lui Kain

Standard
ce urme adânci inegale şi repezi
ce mulţi au călcat pe urmele tale
şi-au făcut din ele obiceiuri în viaţă
şi cale

începutul ei şi lumea-s deodată
deşi n-a pornit chiar odată cu tine
te-ai ridicat pe câmp într-o groapă
să zideşti dintr-un frate ruine

n-ai păzit intrarea la uşă
berbecul de care n-ai avut grijă cu coarnele-ntoarse
ţi-a’mprăştiat fumu’ mancarea ţi-o arse
respingerea faţa şi-a’ntors către tine

ţi-ai adunat faţa de pe jos toată ruptă
mânia ai lăsat-o să fiarbă
a crescut repede neagră o iarbă
în care fir cu fir se tot luptă

replică fără de greşeală

Standard

– Dacă ai luat din greşeală prosopul şi l-ai aruncat la prosoape, n-ai putea tot din greşeală sa-l aduci înapoi ?

– Aia deja n-ar mai fi greşeală ! 🙂

obiceiuri

Standard

berea e un obicei al hameiului,

aşa cum sacul e un obicei al cânepei,

iar merele obiceiuri cercurilor


zborul e de obicei aripă,

iar aripile necondiţionatul obicei al păsării.


doar cuvintele sunt inconsecvente în obiceiuri:

când sunt aripi de carte,

când zboruri de vorbă,

când partener de dans muzicii,

când obicei mie şi ţie.


de obicei nouă, sau cifrelor.

suntem ceea ce facem (in mod repetat) ?

Standard

suntem rai pentru ca facem raul sau facem raul pentru ca suntem rai?

sunt hot dupa ce fur de cateva ori, sau fur de putine sau multe ori pentru ca sunt hot?

e ceea ce suntem mai important decat ceea ce facem?

suntem ceea ce facem (in mod repetat) ?

cum e cu proverbul „cin` se aseamana se-aduna!” ?

da celalalt care zice „spune-mi cu cine te-mprietenesti ca sa-ti spun cine esti!” ?

e viata noastra o serie de obiceiuri, iar „prieteniile rele strica obiceiurile bune”? – daca-i valabil in sensul asta, trebuie sa fie adevarat si in celalalt sens: „prieteniile bune strica obiceiurile rele!”

e viata noastra o serie de niveluri (vazute si nevazute) care-si au radacinile adanc infipte in relatile pe care le avem (asa cum am auzit, citit, constatat) ?

1. nivelul vizibil si privat al comportamentului (ceea ce zicem si facem) + consecintele inevitabile

2. nivelul valorilor (ceea ce consideram bun si rau, frumos si urat, adevarat si fals, corect sau incorect, etc.)

3. nivelul convingerilor (al credintei in ceva) – credinta care nu exista in sine ci e INTOTDEAUNA legata de un obiect al ei. in felul asta unii cred ca DA, iar altii cred ca NU, insa toti cred

4. nivelul relatiilor (mediul, locul, contextul in care fiecare isi dezvolta si creste credinta, valorile si comportamentul)

suntem un ansamblu de infuente interne (ereditatea) precum si un ansamblu de influente externe (mediul) care interactioneza in permanenta in batalia si razboiul devenirii noastre !(?)