o altă nebună…

coboară peste genele mele închise

coboară peste lume şi sate

prin vreme şi flori pe nori şi terase

se împleteşte’ntruna se coase

 

fără ace şi lână şi fire

fără mâini şi degete dibace

fără de sunet coboară’n uimire…

în suflete triste de vatră prea rece

coboară mereu către seară şi trece…

 

liniştită cu mantia târâş

peste lună

îşi adună în poală nebună

mătănii de stele

cu degete lungi le numără-ntruna

coborâta liniştita ocrotitoarea noapte

nebuna

 

şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie

să se-ntoarcă în fiece seară

ca o îndrăgostită-n amurg

ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară

                                                                                                                                                             …cândva prin 2008

Publicitate

prima zi

fă din răsadul mormântului un loc de pelerinaj

rostogoleşte piatra sau mai bine rosto-goleşte piatra

şi rupe sigiliul de la gură

…

unora gura le este un mormânt deschis

altora le miroase a-nviere

şi-ntreaga săptămână-i duminică

sub o altă streașină

Întrebările greșite sunt frumoase! Nu neapărat din pricina răspunsurilor pe care (nu) le primesc, sau a strădaniei (uneori inutile) de a găsi un răspuns, ci pentru că ele cer alte întrebări.

De pildă „De ce mie?” se transformă în „Acum ce?”… acum că mi s-a întâmplat mie, ce voi face (nou)? Pe cine voi întâlni, pe ce străzi pe care n-am mai umblat o să umblu? Cum îmi va încânta viața neașteptata schimbare de situație ce a dat peste mine?

„Ce câțu, am uitat cheia?”…n-am uitat-o, dar în grabă am uitat-o totuși. Voi sta în ploaie cu telefonul ascuns sub streașina palmei și voi fi „forțat” să scriu un mesaj, să opresc din drum pe cineva, să citesc paginile alea de carte pe care nu mi-am programat să le citesc. (Nu-mi va ajunge streașina palmei pentru asta, va trebui să găsesc o alta „streașină” 🙂 )

Nu prea îmi place să fiu forțat, însă mereu e anotimpul noilor obiceiuri…

o altă lege

cele mai multe legi sunt puternice prin micile semne de punctuaţie

legea concepută din păcat şi din moarte trăieşte în mine prin punctualitatea obiceiurilor

îmi devorează viaţa ce-o las devorată