de jur împrejur
călătorii interminabile
galopează spre destinaţie
toate sensurile
devenite direcţii
transportă nevăzutele cufere
pline
câte-o apropiere
aude destinatarul zicând „alo!”
apoi se transformă instantaneu
în amintire
apr.27
Arhive pe etichete: nevazut
iul.26
carenţă aparenţei
sunt tari temeliile munţilor ele stau pe oblica axă a Pământului pe nevăzuta lui privire – orbită de lumină – moale făptură ce mă lasă să trec prin ea cu razele-i drepte şi tari rupte de stea
sunt lungi kilometrii de sânge prin tine (însă) tu nu poţi să ţii pasul cu ei plămânii ţi-s plini de frunze străine iar când se ofilesc ţi-s toamnă – toamnă tic-tac-ului şi inimă ei
sunt tari braţele pomilor când sprijină cerul să nu cadă grabnic şi-abrupt peste noi puterea aceasta ce ochii-nsenină vai e ascunsă adânc în noroi…
iul.26
sub molia modei
Photo by Calatorru
nu vreau să slujesc
e ca şi cum m-aş îmbrăca demodat
din garderoba acestei dorinţe
umbra ei care mă stăpâneşte
umbra ei care mă veghează
ca o conectare între plusuri şi minusuri
tai rodul contopirii
trec lama cuţitului prin mijloc
şi leg de mine fiecare felie mâncând’o
slujesc dorinţei de a nu vrea sub zodia acestei dihotomii
care mă umbreşte cu marginea ei înfiptă-n lumina
ce-i urmează
nevrând să vreau le fac pe amândouă simultan
cum cresc îmbătrânind
şi neslujind la nimeni şi nimic mă angajez şi slugă şi stăpân
la o convingere ce e pe jumătate DA pe jumătate NU
un pom
cu rădăcina şi-n sus şi-n jos
care rodeşte numai într-un sens
un sens concret şi-un sens abstract
iul.12
părerile zic că soarele-i verde
ce vremuri aride ciuruie viaţa
frunza ei verde mijeşte-ofilirea
o sete fierbinte îi curge prin maţe
şi vorbe uscate îi turuie gura
părerile zic că soarele-i verde
potrivit cu desenul făcut de-o copilă
şi arşiţa lui e o stare de viaţă
ce-i ţinută pe loc de-o pastilă
păcatu-i un vierme iar viermii-s deliciu
la fel ca şi praful de piatră măruntă
ajunsă în sânge cu greu-i de stâncă
fărâma-i devine şi mare şi-adâncă
ce muşcă privirea cu ochiul afară
e coaja subţire aparentă şi bună
hrăneşte-ţi de vrei cu viermi rădăcina
dar ascultă mereu şi frunza cum sună
ce vremuri aride ciuruie viaţa
cu gloanţele oarbe – ciuntită privire
trimite Tu Doamne a iertărilor păsări
ciugulească-ne viermii din gând şi simţire
călătorru' 