completare

scrierea mea n-o să ştie niciodată c(e)-am scris(-o)

se va uita neînţeleasă la ea însăşi

cu coarnele strânse ale sprâncenelor

prin ocheanul necunoașterii cu care am scris-o

pentru neștiința ei neînțeleasă

Separarea culorilor

Când (de)scriem despre înviere o omorâm. O limităm în îngrădiri ca pe-un tablou la care-i separăm culoarea de culoare.

Şi cum moartea ne e străină şi-ascunsă, tot aşa şi-nvierea.

‘nghesuială

din carne din om şi din lume ţi-ai făcut popas printre noi

în drumul iubirii divine spre uşa din spate cu paie şi boi

un pai printre paie, locaş ţi-au făcut în grâul tăiat  în umbra recoltei

murit lângă secera cu vârful dinţat destin sub întinderea boltei

şi n-au ştiut cine-i deşi Tu le-ai zis, şi-nchis-au lăsat intrarea şi vremea

citit-au în cărţi despre locul prezis şi-n noapte păşit-au cu ochiul închis

lipsiţi de păstori şi de magi ce-au găsit lumina din stea şi busola

umplută ne e şi azi ca şi-atunci şi casa şi (h)anul şi vrerea

în gând şi-n credinţă-i împietrirea din stânci, judecata cu pre şi durerea

Tu fii-ne cadou strecoară-te-ncet ca apa ce-n goluri potrivită e bine

închide-ţi privirea ‘nghesuielii din piept şi-nghesuie-ne-n suflet cu Tine !

Publicitate