odat’ pe an – mireasmă-n rânduri sfinte – când se deschid şi cărţi şi drumuri înapoitoţi te vedem de ghimpul necredinţeicum eşti mânat să negi a cuielor sentinţerămase ca dovezi în palmele nestinsedovezi şi pentru voi şi pentru noi„Geamăn” ţi-au pus porecla; cu cine semănai?adânc ascunse-n tine o droaie de-ntrebărinelămuriri şi taine te-asemănau cu mineşi zile după zile mă potrivesc ‘napoişi semăn necredinţelor din tinecum plus cu minus parcă sunt necesari socoateiîn golul ranei vrut-ai să-ţi pui vârful de degetsă umpli ce lipseşte din palmele-i bogateiar potrivire-aceea să-ţi biruiască ochii răpuşi de multe scuturişi solzii lor să cadă, de ei tu să te scuturimă văd acolo lângă mai geamăn c’uceniciifricoşi să-şi trâmbiţeze a îndoielii şoaptăcum stau şi te aşteaptă să ceri tu cu glas tarece toţi voiau s-audă, da` tu să pui în faptăo, Tomo, cum din toţi mă vreau frate cu tinegemeni în vorbă ‘n cuget şi în realitategenunchiul tău s-ascundă genunchiul meu în mineiar mintea să cuprindă dovezile-i bogateşi din adânc să iasă ale credinţei roadesă fim la fel şi-n ele;
…asemenea în toate!
Un ghedeonic simţământ mă-ndeamnă să Te-ntreb:Unde-s privirile din ochii care văd, unde ţi-e corul îngeresc ?De ce aici, pe „preşul Tău de sub picior” paşii nu ţi-i găsesc ?Dacă eşti Domn, de ce nu tac s-ascult ci îndrăznesc să-ntreb ?Întreg Pământu-ţi cîntă, sau doar poporul Tău:
ba fals ba timorat, duminical sau săptămânic ?Ştiai şi ştii că nu-mi ajunge un răspuns; nu mi-ai trimis scrisori ştiind că n-o să le citesc, ci ai făcut ce nimeni altul n-a făcut: m-ai preţuit, cu ghedeonicele mele întrebări, cu tot!Eşti Domn chiar şi atunci când nu ascult. Domneşti mereu peste Adevăr, şi-aştepţi să-ntreb.
călătorru' 