Arhive pe etichete: nebunie

(ce) nu este fiind…

Standard
hoţilor şi nebunilor
hoţi şi nebuni ce sunteţi?
ce-aţi furat nebunia virgulei
puncte-punctele propoziţiilor neterminate…
calculele egale cu zero?
 
cine mai e în stare să vă
fure zâmbetul din colţul buzelor
sau să vă taie cu metaforica foarfecă 
panglica acestei deschideri?
 
cine vă poate fura lumina
găurilor negre din ochii voştri?
focul acesta străin pe care
nebunia mea nu-l înţelege
oricât şi-ar întinde privirea palmele
(di)sperând a-ncălzire
 
voi mi-aţi furat nebunia?
înţeleapta nebunie de a fura
înapoi ce mi-aţi luat 
(dovadă cum că este)
înşelându-vă amarnic…
 

originalitate primordială

Standard

(…sau (ne)regula primei menţionări)

Prima nebunie din lume a fost singurătatea fiinţei umane. 

„…nu este bine ca omul să fie singur…”

gesticulări (ale credinţei)

Standard
umpleţi vasele cu apă (sau)
daţi piatra la o parte
strângeţi un omer de mană
sau daţi roată de cetate…
du-te spală-ţi pleoapa, tina
zvârle-ţi haina ce cerşeşte
fă din dud spre El o scară
cere-i iar fărămitura care nu mai e pe masă
strânge-ţi eu-l în răbdare
chiar de doare că îţi pasă…
*
scaldă-te-n Iordan sau Tărlung
de cinci, şase sau chiar şapte
că îţi cere-un lucru simplu
sari din vorbe către fapte
fă corabia fără apă
sap-o groapă, un şanţ, un altul
toarn’ ulei în vas mai mare
prinde-ţi braţu-n rugăciune
vorbeşte apei din stâncă 
să-ţi răspundă cu izvoare…
daţi din mână-n mână gestul
stoarceţi-i din ochi istoria
ca o bârfă ce se varsă dintr-o gură-n altă gură
îmbâcsiţi-vă memoria
rupeţi-i hotar, măsură…
*
crede-L pe Cuvânt
nu-L cerne, nici nu-l pune la’ncercare
vorba Lui e ploaie, ulei, biruinţă
vorba Lui e stâmpărare de sete
şi umplere pentru deschiderea ta
pentru gura aceasta deschisă
ca o ureche ce-ascultă
ca un ochi de credinţă
(balansare între putinţă şi neputinţă
trecere către fiinţă din nefiinţă)
 

„Mizerii” în „ploaie” :)

Standard

„Unele mizerii sunt nobile si subestimate!”- P.E.M.

„Da, da’ se vede că-i aşa numa’ după ce le spală vremea.” – R.B.

între „înţelepciunea” vârstei de acum şi „nebunia” lui Dumnezeu

Standard
prefer să fiu nebun deşi e de preferat să nu…
în înţelepciunea vârstei de acum nebunia n-are ce căuta
(şi… şi de-ar căuta, ce ar găsi?)
 
voi fi împins probabil într-un ospiciu
ca într-o cămaşă de forţă
mă voi izola ca prada de prădător
sau ca zgribulirea de frig
 
prefer să fiu nebun de dragul de-a avea o altă percepţie a percepţiei
să nu ştiu că sunt nebun şi să nu-mi pese…
 
sau ce? e nepăsarea o alternativă a vieţii?
o matrice în altă matrice
o refugiere din nebunie în realitate
sau o întoarcere la realitate?
 

frica de nebunie

Standard

înnebunesc !

mi-e frică s-o spun la gândul că peste ani

cineva mă va crede,

şi-o să caute printre reţetele farmaceutice

volumele mele de poezie

pe care le-am băut şi inspirat,

pe care le-am tăiat cu foarfeca

şi le-am mâncat;

pe când ele tocmai asta vroiau:

să nu mi se dăruie

să nu le iau.

înnebunesc la gândul că înnebunesc

şi nici măcar nu ştiu,

încă n-am descoperit ce-i aia poezie

nici nebunie, nici prea târziu.

o formă de nebunie

Standard

Nebunia e o formă.

N-are nimic de-a face cu geometria, deşi de-ar fi înrudite probabil că i-ar cauza probleme

un soi de probleme inaccesibil legilor lui Pitagora.

Şi totuşi e o formă

nebunia.