Arhive pe etichete: miez

poetul şi spaima din măduva rostirii

Standard
e spaimă duhul din măduva osului de cuvânt
ea-i face fosforescent înţelesul ca
linia întreruptă a drumului
când o străbate cu repeziciune felia
tăiată în noapte cu farul
 
săbiile alea cu laser a căror mâner e-ntre dinţi
îşi au toate tecile lor bătute cu pietre
preţioase pe sub coperţi câteodată pe sub
condamnarea aruncării cu pietre a tăcerii
sau o adevărată camuflare roşie-n obraji
a mincinoaselor minţi
 
e spaimă întinderea alegerii după-nţeles
ratare din prima-n a doua zicea
poetul cu dinţii clănţănindu-i de
nu mai putea de-atâta tremurare s-aleagă corect
trup suflet şi duh cuvânt cu vorbă
ce i-a rămas în gât
răstirii i s-a ‘ndesat măduva-n os de schelet chircit
ce tace din toate-ncheieturile
putinţei prea mari de-a rosti orice
orice şi oricât…
 

spusă altfel

Standard

Să fie lumina sufletul soarelui? Trupul lui mort?
Pielea lui de şarpe galben?
Respiraţia lui pe care-o pierde ca să putem noi respira, cu care respirăm noi?
Clocotul inimii lui, orbirea-i preţioasă: preţul cu care ne ia (nouă) ochii…
cu care ne cumpără nouă văzul.

inversă colecţie

Standard
n-am cu ce să sap în cuvinte
rămasele unghii nu înţeleg
tu mă priveşti zâmbind leoaică cuminte
să mă sfâşii în ghiare nu poţi pe de-a-ntreg’
*
atunci mă păşeşti cu pasul tău lin de felină
mă străbaţi ca o lumină de lună prin noapte şi geam
limba ta linge timp şi-i imprimă
o anotimpică înghesuire în an
*
colecţionez burghie din frunze
privirea de leu e un pai şi un sorb
păşesc peste apele îngheţate de munte
nimic las în urmă din pasul meu orb
*
colecţionez lopeţi din vorbe-nvechite
fără să sap în ele vreun rost
cu care unghiile mele tocite
să-l separe pe azi de ce-a fost
*
colecţionez unghii roase de alţii
tocite de colecţii de multe-ncercări
mai colecţionez priviri prea privite
şi aproape-n colecţii adun depărtări
*
în cuvinte nu sap niciodată nimicul
nu înţeleg ce nu înţeleg
burghiul de frunze mă (ab)soarbe mă-nghite
şi mă sfredeleşte de viu şi de-ntreg