Arhive pe etichete: metoda

în apele cuvintelor

Standard

Vâslesc în apele adânci şi întunecate ale cuvintelor…dau din vâsla scrierii… şi din cealaltă a adăugării lângă cuvânt litere, de parcă de-aş împinge numai de-o vâslă m-aş învârti: încerc, desigur. 🙂

row-boat_2315293b

vedere de la…

Standard
tu locuieşti în gazde străine
şi prin ele câteodată 
mă scuipi
las’ să mă scuipe
zice inima-n mine
poate-am orbit
poate nu mai văd bine
(sau simt de-mprumut
reîntoarsă la lut)
scuipă-mă-n ochi 
de-a dreptul cu tină 
să văd pământul 
pământesc peste ei
mustind o neagră 
străină lumină…
 

gesticulări (ale credinţei)

Standard
umpleţi vasele cu apă (sau)
daţi piatra la o parte
strângeţi un omer de mană
sau daţi roată de cetate…
du-te spală-ţi pleoapa, tina
zvârle-ţi haina ce cerşeşte
fă din dud spre El o scară
cere-i iar fărămitura care nu mai e pe masă
strânge-ţi eu-l în răbdare
chiar de doare că îţi pasă…
*
scaldă-te-n Iordan sau Tărlung
de cinci, şase sau chiar şapte
că îţi cere-un lucru simplu
sari din vorbe către fapte
fă corabia fără apă
sap-o groapă, un şanţ, un altul
toarn’ ulei în vas mai mare
prinde-ţi braţu-n rugăciune
vorbeşte apei din stâncă 
să-ţi răspundă cu izvoare…
daţi din mână-n mână gestul
stoarceţi-i din ochi istoria
ca o bârfă ce se varsă dintr-o gură-n altă gură
îmbâcsiţi-vă memoria
rupeţi-i hotar, măsură…
*
crede-L pe Cuvânt
nu-L cerne, nici nu-l pune la’ncercare
vorba Lui e ploaie, ulei, biruinţă
vorba Lui e stâmpărare de sete
şi umplere pentru deschiderea ta
pentru gura aceasta deschisă
ca o ureche ce-ascultă
ca un ochi de credinţă
(balansare între putinţă şi neputinţă
trecere către fiinţă din nefiinţă)
 

terapie aritmică

Standard
mâhnită mânia mi-a adus aminte de Dumnezeu
cum stă într-un dosar închis în sertarul acela
al conştiinţei
*
în ultimul an m-a tot bombardat cu scrisori
de parcă aş fi o Hiroshimă imună la bombe
sau un Nagasaki identic
*
doar fugitiv mi-a adus aminte pentru ca mai apoi
ca de o supra doză să mă mânii mai tare şi
mai cu mâhnire
în drum spre terapie intensivă
 

una din dogmele vieţii

Standard

Crezi că poţi să ocoleşti durerea

crezi că o poţi călca în picioare s-o doară ?


Ea nu ne este ceva necesar

ea-i piatra pavată pe drumul nostru oval

chiar având lângă ea şi-altă piatră

pe-a Pământului roată.


Nu te poţi duce niciunde fără (de) ea

cum nu te poţi lipsi de o hartă printre ruinele sinelui

ea e lumina din întunerecul binelui

e cifra exactă dintr-o coordonată

e spiţa susţinătoare de roată.


Chiar dacă crezi că o poţi ocoli

o vei găsi în ocolul pe care îl faci

te va strânge ca şireturile pe-ncălţări

ca nasturii de la haina ce-o’mbraci.


Poţi crede ce vrei durerea rămâne o dogmă a vieţii

asemenea spinilor şi roadelor lor scaieţii !

vorba-i titlu’

Standard
vorbesc prin ţigară cu fum
şi prin desene vorbesc cu baloane
cu litere scrisul îl spun
loviturilor le vorbesc prin tampoane

vorbesc prin privire cu ochi
şi prin semne vorbesc către mână
întunericului îi spun către foc
depărtări-i vorbesc cu-o minciună

vorbesc cu un drum către stea
ea vorbeşte cu noaptea spre mine
nebuniei îi spun acadea
pe o limbă vorbită de bine

vorbesc prin cafea cu plăceri
ce şoptesc şoapta lor printr-o cană
cu mânere vorbesc prin mâner
şi prin tremur vorbesc o capcană

către lume vorbesc printr-un geam
ce mi-l port ca pe-o casă în spate
la nevoie-i vorbesc cu ce am
prin zerouri, prin lipsă, prin roate

vorbesc către aer plămân
şi prin tuse vorbesc cu răceală
cu ideea vorbesc prin volum
viitorul ascultă cu-o şcoală

numai gura nicicând, niciodat’
nu mi-o folosesc la vorbire
prin deschiderea ei – ce ciudat –
către orbi le vorbesc cu orbire
 

dumnezeu e poliglot

Standard
Tu le vorbeşti pe limba ieslei la păstori
şi cu o stea deşiri astrologia
către magi din orient cu ochii-n sori,
c`o privire Tu vorbeşti către Maria

la plugar îi (s)pui în pietre şi-n pământ
tot ce are-n ea Împărăţia
să-şi extragă mersurile din avânt
cum din moarte-şi scoate capul învierea

Tu vorbeşti pe limba unei întrebări:
căutare cu priviri rotunde
dacă-i dimineaţă Tu vorbeşti cu zori
dacă-i noapte, cu lumini cărunte

câţi analfabeţi pe lume sunt,
curios cum toţi ştiu să se roage
dialectul mâinii li-l vorbeşti
când citirea, scrisul, li-s oloage…

numai mie îmi vorbeşti când, cum…
ba cu bucurii, ba cu necazuri ce se-opresc
în malul unui gând
…limbă ne-nţeleasă de talazuri