Vâslesc în apele adânci şi întunecate ale cuvintelor…dau din vâsla scrierii… şi din cealaltă a adăugării lângă cuvânt litere, de parcă de-aş împinge numai de-o vâslă m-aş învârti: încerc, desigur. 🙂
apr.26
Arhive pe etichete: metoda
nov.26
vedere de la…
tu locuieşti în gazde străine şi prin ele câteodată mă scuipi las’ să mă scuipe zice inima-n mine poate-am orbit poate nu mai văd bine (sau simt de-mprumut reîntoarsă la lut) scuipă-mă-n ochi de-a dreptul cu tină să văd pământul pământesc peste ei mustind o neagră străină lumină…
feb.12
gesticulări (ale credinţei)
umpleţi vasele cu apă (sau) daţi piatra la o parte strângeţi un omer de mană sau daţi roată de cetate… du-te spală-ţi pleoapa, tina zvârle-ţi haina ce cerşeşte fă din dud spre El o scară cere-i iar fărămitura care nu mai e pe masă strânge-ţi eu-l în răbdare
chiar de doare că îţi pasă… * scaldă-te-n Iordan sau Tărlung de cinci, şase sau chiar şapte că îţi cere-un lucru simplu sari din vorbe către fapte fă corabia fără apă sap-o groapă, un şanţ, un altul toarn’ ulei în vas mai mare prinde-ţi braţu-n rugăciune vorbeşte apei din stâncă să-ţi răspundă cu izvoare… daţi din mână-n mână gestul stoarceţi-i din ochi istoria ca o bârfă ce se varsă dintr-o gură-n altă gură îmbâcsiţi-vă memoria rupeţi-i hotar, măsură… * crede-L pe Cuvânt nu-L cerne, nici nu-l pune la’ncercare vorba Lui e ploaie, ulei, biruinţă vorba Lui e stâmpărare de sete şi umplere pentru deschiderea ta pentru gura aceasta deschisă ca o ureche ce-ascultă ca un ochi de credinţă (balansare între putinţă şi neputinţă trecere către fiinţă din nefiinţă)
nov.23
terapie aritmică
mâhnită mânia mi-a adus aminte de Dumnezeu cum stă într-un dosar închis în sertarul acela al conştiinţei * în ultimul an m-a tot bombardat cu scrisori de parcă aş fi o Hiroshimă imună la bombe sau un Nagasaki identic * doar fugitiv mi-a adus aminte pentru ca mai apoi ca de o supra doză să mă mânii mai tare şi mai cu mâhnire în drum spre terapie intensivă
aug.22
una din dogmele vieţii
Crezi că poţi să ocoleşti durerea
crezi că o poţi călca în picioare s-o doară ?
Ea nu ne este ceva necesar
ea-i piatra pavată pe drumul nostru oval
chiar având lângă ea şi-altă piatră
pe-a Pământului roată.
Nu te poţi duce niciunde fără (de) ea
cum nu te poţi lipsi de o hartă printre ruinele sinelui
ea e lumina din întunerecul binelui
e cifra exactă dintr-o coordonată
e spiţa susţinătoare de roată.
Chiar dacă crezi că o poţi ocoli
o vei găsi în ocolul pe care îl faci
te va strânge ca şireturile pe-ncălţări
ca nasturii de la haina ce-o’mbraci.
Poţi crede ce vrei durerea rămâne o dogmă a vieţii
asemenea spinilor şi roadelor lor scaieţii !
mai10
vorba-i titlu’
vorbesc prin ţigară cu fum şi prin desene vorbesc cu baloane cu litere scrisul îl spun loviturilor le vorbesc prin tampoane
vorbesc prin privire cu ochi şi prin semne vorbesc către mână întunericului îi spun către foc depărtări-i vorbesc cu-o minciună
vorbesc cu un drum către stea ea vorbeşte cu noaptea spre mine nebuniei îi spun acadea pe o limbă vorbită de bine
vorbesc prin cafea cu plăceri ce şoptesc şoapta lor printr-o cană cu mânere vorbesc prin mâner şi prin tremur vorbesc o capcană
către lume vorbesc printr-un geam ce mi-l port ca pe-o casă în spate la nevoie-i vorbesc cu ce am prin zerouri, prin lipsă, prin roate
vorbesc către aer plămân şi prin tuse vorbesc cu răceală cu ideea vorbesc prin volum viitorul ascultă cu-o şcoală
numai gura nicicând, niciodat’ nu mi-o folosesc la vorbire prin deschiderea ei – ce ciudat – către orbi le vorbesc cu orbire
apr.6
dumnezeu e poliglot
Tu le vorbeşti pe limba ieslei la păstori şi cu o stea deşiri astrologia
către magi din orient cu ochii-n sori, c`o privire Tu vorbeşti către Maria
la plugar îi (s)pui în pietre şi-n pământ
tot ce are-n ea Împărăţia să-şi extragă mersurile din avânt cum din moarte-şi scoate capul învierea
Tu vorbeşti pe limba unei întrebări:
căutare cu priviri rotunde dacă-i dimineaţă Tu vorbeşti cu zori dacă-i noapte, cu lumini cărunte
câţi analfabeţi pe lume sunt,
curios cum toţi ştiu să se roage dialectul mâinii li-l vorbeşti când citirea, scrisul, li-s oloage…
numai mie îmi vorbeşti când, cum… ba cu bucurii, ba cu necazuri ce se-opresc
în malul unui gând …limbă ne-nţeleasă de talazuri
călătorru' 