Arhive pe etichete: metafizic

vertizontal

Standard
e scurtă prea scurtă latura verticală
cade mereu când s-o sprijin de cer
printre nori printre aburi nu găseşte
nicio spetează nicio aripă
de pasăre cu ciocul înfipt
în gândurile veşnice ale Infinitului
sau Absolutului
 
de-ar fi aripă măcar
invizibilul nimic i-ar sprijini înălţimea
i-ar insufla zborul nicicând visând
orizontala vie ca pe un ideal ci ca pe-o realitate
de care se sprijină invizibil
ca pe-un început de vrej
sau o embrionară încrucişare între
nefiinţă şi creştere
 
„ia-ţi crucea şi urmează-mă !”
scârţâie poarta începuturilor sfârşite
de-o parte şi de alta
îi va creşte în cele urmă şi verticala
până la baterea-n cuie e o palmă
viaţa ce-o simţi apăsare pe umăr
e-un sunet:
sunetul potrivirii
între orizont şi înaltul moment în care 
urechea atinge sunetul şi-l contopeşte
în îmbrăţişare
 
naşterea aceasta din nou ce-i altceva
decât trecut şi viitor împreună
îmbrăţişat şi contopit volum
de roşu vertical şi Nichita orizontal
ce coboară din ceruri ochiul
pe treptele verticale ale privirii
 
(e-o cruce prea grea această vertizontală întâlnire)
 
Publicitate

hotare de umbre

Standard
Tu ai aruncat hotare la mine-n ogor
cuvinte cu garduri în alte cuvinte
(semantice labirinturi …Isuse)
şi rătăcesc după nişte doruri haihui
urmând depărtările tale nespuse
 
Tu ai aruncat bâjbâieli în inima mea
ele cresc în prezent viitorul în care mă reazăm
ca orbul de-o stea
Te caut în silă – Tu nu eşti de găsit
mă silesc să te caut rupând depărtările dintre noi
să mijească găsirile
la zenit
 
ce m-aştept să găsesc e un şir de uimiri
cămăşi peste cămăşi peste tine
culori şi nuanţe şi gusturi şi zori
zugrăveli pe pereţii de rău
cu umbrele nuanţei de bine
 
Tu ai aruncat aşteptări ca pe-o neghină în lan
în lumescul meu şir de clipite
prin zâmbet străbat spre nervi de oţel
cuvinte şi guri
ce-s ştirbite…