…ai, or n-ai?

 Dacă ai habar că n-ai habar, atunci ai habar!

Citire cu glas tare

n-am ajuns la capătul meu

mă prelungesc zi de zi încă

şi mă prelungesc cât pot de mult

 

stă mândria pe mine ca o haină

ce nu mă-ncape

prea strâmtă prea mică prea nepotrivită

cu frica mânecilor prea lungi

atârnându-mi spre începuturile mele pământeşti

fără formă de aripi

sau zbor

 

nici nu ştiu dacă am pornit deja în călătoria aceasta

spre capătul meu

şi mă jenează în ceafă

eticheta încă netăiată a confuziei

 

„mai e mult?” întreb stând pe loc

„mai e vreme?” întreb răbdarea

nerăbdător

şi vorbesc mult acoperindu-mă

fără să-i las loc să(mi) răspundă

cu mâna la gură mă acopăr

ca sub ascunderea unei jene

sau a unei ruşinări pudice

 

fiecare zi mă compostează şi mă scurtează

în trenul acesta al direcţiei întortocheate

(lipsit de direcţie – ce glumă gogonată :))

deocamdată îmi ştiu bine staţia:

 

m-am oprit şi azi pe peronul unei cafele

să citesc încă o dată cu glas tare

cu glas de granit

cu glas de piatră

sinele meu

eul meu

me-ul meu

n-a ajuns la capăt !

 

Publicitate