de nu-mi vei vorbi ce-am s-ajung Dumnezeule ? voi ajunge sufletul vechiului şi-l voi (şi) depăşi ? voi ajunge din urmă din nou(l)? cusută gura inimii mele cusută cu firul multor tăceri stă mută stă surdă cu ochii-n durere înoată în lacrimi se-neacă în ele în gustul amar de tăcere mucezeşte sufletu’n ea asemenea merelor nu mai bate în nicio uşă se prăbuşeşte în umbra ei cu balamalele împietrite în deschiderea făcută cenuşă fără lumina niciunui foc fără cutie poştală fără scrisori fără veşti fără joc… ce voi ajunge de nu-mi vei vorbi Dumnezeule ? ce-am s-ajung (în) ce înţelesuri ? un punct într-o margine de cuvânt sau nişte puncte într-o suspensie: o lipsă de urme în urma unor lipsuri de mersuri… joacă-ţi toate cărţile pe masa atomilor mei ce-ai să câştigi ? care ţi-e marea dorinţă ce vrei ? împarte cu mine ziua victoriei sau măcar taie în min’ un procent nişte minute nişte ore nişte secunde despică burţile nerostirilor până-n tăceri desparte tăierea celor două tăişuri din sabia cuvântului tău rupe rămânerea-n urmă de-ajungere mai noul de mai noul de ou… voi ajunge din urmă planurile zilei dintâi latura stângă lunga faţă a întunericului cu înecarea Oxigenului în H2 plimbările tale cu spatele funia ‘nodată în buriculpământului dedesubtul plimbărilor întâiul răsărit al cuvântului … (..?)
sept.9
călătorru' 