de tronare

nu tulburaţi cu veşti a lumii vatră
nu răscoliţi  căldura ce mocneşte

cuvântul care bate mă îngheaţă şi
vestea detronării mă mâhneşte

parcă e bucurie-n sărbătoare…
şi când se naşte-un prunc,
fie chiar rege

se construieşte-un tron dintr-o splendoare,
se pregăteşte loc’ unde domneşte

de ce pe jilţul construit de mine?
…alt loc nu şi-a găsit în lumea mare?

eu unde să domnesc şi peste cine?
…în coaja unui semn de întrebare?

căzut e punctul cozii de la urmă
până-n cenuşa detronării caldă

o scriu cu degetele iluzoriu şi-o port la gât
aşa ca pe o salbă

„deTronare” – pe muzica de Alin Cristea

Publicitate