verbule, cuvântulecuibăritule pe limbăzgomotule, voceo cu miezdincolo de sunetsinusoidalule, undocuibăritule-n urecheaproape fiindvrajo – sintaxo – etichetocrescută în vrejul întortocheat al simboluluimâzgălituro…tăcutulecuibăritule-n ochistând pe spatelumino fără de soaretu, soare fără de luminăorbule şi orbireotu, întortocheatuleverbule, cuvântuleliteroformomisterule…
adulmec tăcerecu plămânii-o fac bulgări în timp ce-o adulmec o tai cu privirea în loc s-o admirşi-o respir…(ea) e o lume a sfârşitului (la început a fost cuvântul, nu?)a prăpastiei ce se cască după ultima literă a vorbei ce cască a-lene cu sunetele la subraţ la subsuoară dă-o-ncolo nu-i da apă lingvisticălas-o să moară…în sărăcia ei de pustie…ea e istoria nescrisă a scrisului e liniştea din ochii glumei şi-a râsului amintirea unei memorii uitate ce nu ştie cum o cheamă (şi nu ştie că nu ştie)nu poate număra 1… 1000nu ştie de el… sau de eanu se ştie pe sinenu se poate-ntrupa că moare când îşi spune pe nume…dispare
ce să (de)scriu, literainima literei sau sunetele ei răspicate?drumul cu tot cu paşii surprinşi macro într-o pozăsalvată undeva într-o amintiremai degrabă uitarea s-o descriu rătăcirea mapei – hărţii aceleia –după care ştiam cum să găsesc amintireaşi undeacum nici uitarea nu mai ştiu pe unde-am salvat-oşi fără să păcălesc adevărul şirul de click-uri m-a’nlănţuit cu zalele lui ca o realitate mai mare decât actul în sinede parcă partea poetică n-ar sta spate-n spate cu cealaltă parten-ar fi lucrul în sine ochiul şi privireacoastele literei să le descriu?cum se vede printre ele ca printre scândurile gardului bătăliile, războaiele, frământareadospeşte-n înţelesuri frământareaşi de-aia câteodată poezia miroase-a cozonaci iar alteori a vatrăpân’ la sadism ţintuirea asta pe foaie n-o doaren-o sânge şi n-o pregăteşte decât de-nviereîn ochii tuturor acelora în care-s deschise porţile duminiciiţâţânii înşişi cu dute-vino-ul literei
călătorru' 