Arhive pe etichete: limba

ian.22

lumina ce-o rosteşti

Publicat pe de
Standard
cuvintele Tale la început
luminau întunericul devorându-l
dovedindu-i că nu-i
şi-i arătau lipsa de jur împrejur…

când Te-ai gândit să vorbeşti ai vorbit
când Te-ai gândit timpul s-a făcut plan pe care-ai scris
pe care ai desenat din tăceri negru portocaliu
sămânţa aceea de foc
ce-şi aruncă copiii prin ani

spiralat ai făcut sul gândul Tău
şi l-ai vorbit
el a fost prima limbă ce-a fost
îngrămădite literele s-au supus
şi-au stors din sensul lor mici galaxii
cu tot mai mici priviri şi sensuri
ce ascund în ele altele noi
cum fiecare sâmbure îşi poartă
altu’n adânc

azi schimbi motoarele din nişte trupuri vechi
dar nimeni nu aude vorba Ta cu care le ridici
cu care le zdrobeşti şi le sfărâmi
…şi ca să faci (un) loc altora noi
le scoţi afară pe bucăţi

ehe cu câte pagini înainte ai zis „destul”
şi-abia acum aud
lumina ce-o rosteşti după mulţi ani
 
Publicitate
apr.6

dumnezeu e poliglot

Publicat pe de
Standard
Tu le vorbeşti pe limba ieslei la păstori
şi cu o stea deşiri astrologia
către magi din orient cu ochii-n sori,
c`o privire Tu vorbeşti către Maria

la plugar îi (s)pui în pietre şi-n pământ
tot ce are-n ea Împărăţia
să-şi extragă mersurile din avânt
cum din moarte-şi scoate capul învierea

Tu vorbeşti pe limba unei întrebări:
căutare cu priviri rotunde
dacă-i dimineaţă Tu vorbeşti cu zori
dacă-i noapte, cu lumini cărunte

câţi analfabeţi pe lume sunt,
curios cum toţi ştiu să se roage
dialectul mâinii li-l vorbeşti
când citirea, scrisul, li-s oloage…

numai mie îmi vorbeşti când, cum…
ba cu bucurii, ba cu necazuri ce se-opresc
în malul unui gând
…limbă ne-nţeleasă de talazuri
 
mart.6

fascinanta vorbă

Publicat pe de
Standard

am constatat ca neglijez cu nerusinare Terra Lingua 🙂

macar din cand in cand ar trebui si trebuie, zic eu, să mă străduiesc să rup barierele limbajului moştenit de la părinţi şi să scriu şi în cea de-a 2-a limbă pe care cat de cat o stăpanesc. cu regret trebuie să recunosc ca nu mă descurc şi la alte cuvinte ale altor limbi, chiar romana îmi dă bătăi de cap cateodată şi trebuie să mă întorc să corectez greşelile gramaticale pe care nu le-am observat atunci cand am scris (asta e cazul fericit), sau de care nu mi-am dat seama din neştiiţă, ca altfel le-aş fi observat 🙂

 e atat de fascinantă (pentru mine) capacitatea asta a noastră a oamenilor de a vorbi, care ne diferentiază atat de mult de celelalte fiinţe. călătoria vorbei, care-i de fapt un sunet care poartă cu sine o încărcătură fascinantă şi ea…

şi cu o viteză uluitoare urechea sau ochiul decodează ceea ce atat de natural am codat şi nu ni se pare nimic „anormal” – toate bune şi frumoase, toate la locul lor, toate aşa cum le-am gasit, cum suntem obişnuiţi să fie, ce mai contează că e în romaneşte sau englezeşte, sau altfel…