Arhive pe etichete: libertate

schimb:

Standard

Pe iluzia libertăţii am dat mai-binele…

…şi cine nu vrea să fie liber, beautifully free :)… (măcar înlăuntrul unei scrieri)

Standard

„Poezia este o formă de libertate, de multe ori cea mai frumoasă formă a ei.”

* aici am găsit scris

poetul şi spaima din măduva rostirii

Standard
e spaimă duhul din măduva osului de cuvânt
ea-i face fosforescent înţelesul ca
linia întreruptă a drumului
când o străbate cu repeziciune felia
tăiată în noapte cu farul
 
săbiile alea cu laser a căror mâner e-ntre dinţi
îşi au toate tecile lor bătute cu pietre
preţioase pe sub coperţi câteodată pe sub
condamnarea aruncării cu pietre a tăcerii
sau o adevărată camuflare roşie-n obraji
a mincinoaselor minţi
 
e spaimă întinderea alegerii după-nţeles
ratare din prima-n a doua zicea
poetul cu dinţii clănţănindu-i de
nu mai putea de-atâta tremurare s-aleagă corect
trup suflet şi duh cuvânt cu vorbă
ce i-a rămas în gât
răstirii i s-a ‘ndesat măduva-n os de schelet chircit
ce tace din toate-ncheieturile
putinţei prea mari de-a rosti orice
orice şi oricât…
 

hopa, s-a trezit inima mea…

Standard
întărituri voi cum aţi apărut?
de creşteţi ca ciupercile după ploaie
vă-ndoiţi ca nişte raze-n oglindă
sau veniţi ca un alergător de neoprit
pe care nimeni nu poate să-l prindă?
 
inima mea captivă-ntre voi s-a trezit
ca dup-o secundă de noapte ca dup-o clipire din ochi
a zilei
şi nu străbate spre ea nicio săgeat’ a simţirii
n-o cucereşte deodată niciun afară
nu-i sparge niciun geam pietrele căutării
aruncate aiurea
 
îngenunche înaintea distanţei
se-nchină de-a lungul depărtării
cucerită de separarea cărămizie
din zidul tăcerii ridicat ca o întăritură  de netrecut
zidită treptat absenţ-a rostirii cu-absenţă, sau 
înălţat brusc de nerostire, oh, voi întăriturilor –
ce zidire!
 
morile mi se-nvârt doar cu propriile-mi lacrimi
ce repede-s râuri şi ploi peste mările mele
de volbură ca nişte roţi dinţate pe maluri 
ciclice margini din oră precum clipocitul secundei
 
inima mea secundar dansează pe loc
măsurarea înconjurată de întăriturile ridicate
transparente şi tari
în care stau închis puşcărie
cum stă unu (năuc) faţă-n faţă cu trei zerouri
şi numai atunci e o mie…
***
 
da-mi-o mie horă dă-mi-o mie ziduri
dă-mi fisura dă-mi lipsa ciudoasă
cum coasă e-mbinare în timp ce-i tăiere
când cu ac când cu tăiş
când de-a dreptul când furiş
când de-a stângul
când iubire (cucerită de cuceriri)
când durere…
(cea mai aşa între iubiri)

în ghearele timpului

Standard
susură muzica (plouă cu zgomot)
timpul se sparge armonios
(de) parcă împrăştierea lin se adună
în tot ce va fi ce este ce-a fost
 
oamenii strâng încleştarea cu viaţă
firul se ghemuieşte la propriu-i sân
râde şi plânge prăbuşit işi destramă
triumful de-a fi şi rob şi stăpân
 
„repede, repede” suspină răbdarea
umbră ce se-odihneşte în margini de scris
parcă bileţelele răstignite cu bolduri
ascund împlinirea oricărui vis
 
spaţiu-ntre litere ca virgula tace 
respiră răsuflă odihna în el
muzica oamenii răbdarea vivace
în ghearele timpului se simt porumbel
 

eSau nu E

Standard
într-un timp neştiut al fiinţei cândva
legenda se destramă ca o mirişte-n flăcări
peste care privirile spectatorilor sunt beznă sau ploaie
sau mângâiere sau altceva par a fi
timp de o oră şi jumătate sau chiar mai bine
până când se aude din spate ceva:
un scâncet sau o monedă căzând sau o zgârietură de căzătură
pe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoare
izbitor de asemănătoare
*
crezi că ne pasă dacă înlăuntrul fiinţei tale se dau conflicte
sau altceva
se dau paşii-napoi sau gratis se dă pâinea regretului
crezi că ne pasă sa-ţi pasăm ţie da mai ales ţie păsarea aceasta
cu aripile rupte frânte lipsite de aripi care oricum
nu va mai putea sub nici o formă să te transforme în înger
sau în altceva sub altă formă
decât a ta?
şi mai ales da mai ales
crezi cumva?
într-un timp neştiut al fiinţei şi-n legendă
şi-n destrămare şi-n zgomot
şi mai ales în răspunsul la întrebare
în distanţa dintre bulbul de îndoială şi floare…
într-un viitor al trecutului
în uitat în schimbare?
*
…din faţă de pe podeaua logodită cu covorul roşu
sau o altă culoare se aude ceva:
un ecou de tăcere
un răspuns cu nodul în gât
o oglindă clonată şi-o căzătură
nişte cuvinte murite pe buze pe malul de gură
şi dorinţa ca cineva să întindă mâna şi să ia piatra sau bolovanul
sau altceva şi drept răspuns
oglindirii să-l dea
 
 

schimb

Standard
(m)I-ai dat drumul:
din colivie a zburat direct în lanţurile libertăţii.

nu-i o întâmplare!

Standard
au ieşit cu câinii la plimbare
pe sub semnul lesă peste pragul zilei
cărarea prin parcuri nu-i o întâmplare
ramura de vreascuri nu-i pădurea toată
lipsa
e o parte care-i şi bogată
*
câinii-şi plimbă-n lesă mâna ce îi ţine
nu-i o întâmplare libertatea
asta
adunate toate
minusuri străine se cunosc a fi…
şi cu asta basta!

false(le) jucării

Standard
cum coboară din elicoptere cutii
pe scripeţi de funii învârtite în ei
spre nişte nevinovaţi şi curioşi copii
cu timpul laşi în mine
cutiile străine a zilelor prea pline
de false jucării
*
cum de nu ştii? şopteşte o stea
spre licărul ochi din inima mea
cum de nu ştii de mână să ţii
verbul „a fi” cu verbu’ „a avea”?
ridic din umeri simplu poverile lăsate
acolo de noapte de stele de stea…
*
cum urcă spre elicoptere funiile goale
şi zborul lor static umbreşte plecarea decorul
(iar) ochii copiilor tulbură marea
din care coboară valuri de cer
(cutii îngrădite-n libertăţi de mister)
*
cum de nu vrei? ţip-un cocor
aflat întâmplător în decor
cum de nu poţi? răspund decorurile
toate la toţi
şi tac din priviri cu gura deschisă:
surprindere furată de hoţi
*
cum (,) coboară din elicoptere cutii?
cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor
cercuri jucării?
cum ştie zborul elice să stea
luceafăr sclipind într-o noapte de om?
de ce-s zilele pline carton
mici prunci nevinovaţi curioşi
cuiburi de zile în a zilelor pom…
*
ce-s în cutii elicoptere şi cer
urechea uşă sau clopoţel
libertate ‘ngrădire mister!?

Nu există libertate!

Standard

Există doar îngrădiri şi alegeri!

(pe unele le percepem ca îngrădiri, iar pe altele nu 🙂 )

impresie

Standard
„N-am stăpân !”… mi-ai răspuns…
eu am zâmbit şi m-am uitat încă o dată pe lista chiriilor tale…

nu există libertate

Standard

E atâta libertate pe pământ, că sunt confuz în orice intersecţie

şi limitările ce-s înrobite-n gând, tronează-n orice luare de direcţie.

cadou(l)

Standard

Libertatea îmi dă doar voie să plec, nu mă şi împinge. Deşi, sunt cazuri în care libertatea îi împinge pe unii (când la una când la alta).

evadarea unei noi zile

Standard

suntem încătuşaţi în bucuria fiecărei zile

în celula orelor ei simetrice, egale

săpând cu visurile noastre  ca nişte terminaţii de degete

tunele strâmte de evadare

spre temniţa zilei de mâine


zăbrele sunt doar pe peretele din spate

prin care se văd până la intrare celulele trecute ale istoriei

încătuşate în decupări de ziare

pe partea interioară a pleoapelor


suntem aşa de bucuroşi de cele 24 de scuturi

ce ne protejează de atacurile de dinainte şi de din urmă

încât încercăm să călcăm fiecare centimetru al timpului

scobind miezul pâinii

să trecem prin coajă spre mâine


când ziua ne-mpinge afară din ea

îngenunchem pe mâna dreaptă sau pe mâna stângă

şi rostim cu împreunarea pleoapelor

mulţumirea de a ne fi avut prizonieri

îngroziţi parcă de incerta ospitalitate a noii gazde


aprindem găuri în bani cu bricheta,

scormonim aerul îngălbenit dintre filele manualelor

şi minţim zodiacele

luptând pentru pace, pentru împăcarea cu gândul

că suntem încătuşaţi în bucuria fiecărei zile

că evadăm într-o altă celulă

că nu ne cunoaştem niciodată pe deplin evadarea

libertatea din îngrădire

Standard

sunt un om liber

nimic nu am din lanţul limitării să nu îşi aibă urmele în mine

unirea zalelor e-apropiere

iar separarea dincolo-ului de dincoace e-o recunoaştere a omului de sine


când nu cunosc ce-i curtea ştiu ce-i lanţul

şi pomu-l ştiu şi cuşca, limitarea

şi dacă nu cunosc ce-i amintirea

atuncea sigur ştiu ce e uitarea


ce liber sunt !

nimic din ce-i aproape nu-i departe

şi dacă dincolo de despărţire

se-mprăştie altfel de libertate

mi-e dăruită-n întregime mie…

s-o umblu printre pagini

ca pe-o carte