Arhive pe etichete: leganare

ca pe umeraş

Standard
lumina difuză atârnă în becuri
atârnă şi-un fotbal undeva pe perete
pluteşte prin aer un fel de scaiete
şi ochii-mi atârnă înecaţi în eşecuri
*
atârnă pe umerii lumii o noapte
lungă şi neagră ca pleata de damă
împletită şuviţă cu farmec şi teamă
în marginea anului şi-a zilelor şoapte
*
totul atârnă de alt-atârnare
în mâna mea ţin a ţinerii mână
vremea e tânără cu chip de bătrână
ziua atârnă-n a ei disperare
*
azi în privire mi se sprinjin-o umbră
ce-atârnă de-o fugar-amintire
pendul dintr-o parte în alta
atârnă mereu dând de ştire…
 

cartea parcului

Standard

apune dansul leagănelor în parc
vegheat de înalta statură a pomilor:
o suplinire patristica a celor ce-si gasesc prea puțin timp
în copilăria ce-și plânge trecerea

curg în locul lacrimilor frunze
și troznesc crengile
asemenea unor genunchi uzați
pe care cu statornicie și-au legănat
copacii umbrele

pomii sunt personajele din cartea parcului
pe care-l inspiră cu foșnirea lor zilnică
pe care-l bârfesc cu stafiile trunchiurilor adormite
sub potecile cele noi
pe care-l populează cu oxigenul lor verde
și cu încleștarea rădăcinoasă și nevăzută
a dedesubtului

legănarea e o înșiruire de apusuri și răsărituri