Arhive pe etichete: leagan

(te) Poartă

Standard
ca sa vezi stelele tre’ să părăseşti ziua (sau lumea)
să mergi dintr-un oraş în altul
de pe-o coastă pe alta
spre inimă
*
pământul te poartă – intră
în legănarea lui rotundă şi inconştient de invizibilă
în leagănul acesta al călătoriei…
*
au îngheţat zâmbetele-n poze
radiind atâta căldură
eu în rama unei ferestre sunt tablou(l)
pe care-l văd alţii…

ca pe umeraş

Standard
lumina difuză atârnă în becuri
atârnă şi-un fotbal undeva pe perete
pluteşte prin aer un fel de scaiete
şi ochii-mi atârnă înecaţi în eşecuri
*
atârnă pe umerii lumii o noapte
lungă şi neagră ca pleata de damă
împletită şuviţă cu farmec şi teamă
în marginea anului şi-a zilelor şoapte
*
totul atârnă de alt-atârnare
în mâna mea ţin a ţinerii mână
vremea e tânără cu chip de bătrână
ziua atârnă-n a ei disperare
*
azi în privire mi se sprinjin-o umbră
ce-atârnă de-o fugar-amintire
pendul dintr-o parte în alta
atârnă mereu dând de ştire…