am ridicat glasul Dumnezeuleglasul gândului meu să văd de nu s-a ascuns cumva pe sub el praful de stele al gândului tăusălăşluieşti în gând ca într-un trup a cărui membre sunt cuvinte vii cu care pleci şi stai şi iar reviice faci acolo sau ce meştereşti de ce nu ai un trup al tău nu vreau să ştiucu trupul istoriei te-mbraci cu trupul ei ce-i mort şi nici nu e şi-i viu tu-mbraci o lume ce nu e într-o lume care este ba nu ba nu îmbraci gândul ăsta-n culoare şi te foloseşti de poet ca de un drum dinspre A către ZetTu parcurgi emausul în trei oameni deodată şi traduci din Scripturi cu-nviere şi te faci nevăzut la fel cum te faci că vrei şirul gândurilor tale să-l pierzi să cădem pe gânduri odată cu tinedin coaja cuvintelor până-n miezcăzuţi la datoria aceasta scăpămde datoria altor gânduri şi de dobândăsub crucea ta cu lemn de jug şi blândă
e bun jugul Meu sarcina Mea uşoară oricum o să faci bătături oricum o să plăteşti oricum o să te doară…de ce să te-nhami la un (alt) jug în care vei orbi tot aruncand privirile’ntr-o parte (peste umăr) ‘nainteasemenea vorbelor şi privirea mai spune altceva cu părerisau mai minte vrei o povară doar pentru tine să ai sentimentul posesiunii…hamurile lor nu-s hamurile Melecantarul e înşelător busola dereglată în jugul Meu şi-n hamurile Mele mai e o persoană legată în încercare în lepădare îşi lovesc încercătorii inima’n ceafă de parcă te poţi dezbrăca de piele dintr-un jug în alt jug dintr-0’ncăpere în altă’ncăpere te poţi aşeza în fiece parte fontul nu contează prea mult nu-i de lemn nici din aur sau schele e uşor jugul Meu şi e bun în faţa lui de faţadă stă viaţa de zi cu zi ca urechea s’o prindă ochiul s’o creadă fără nici un fel de jujeu la vedere… – totuşi oamenii se plang că abia de mai pot să îndure pe grumazul lor întreaga pădure –
În golul jugului m-aştepţi Să mergem simplu înainteCu părăsire de poteci Să-nvăţ ca să slujesc cuminte. Mă chemi de când mă ştiu copil Să nu mă scurg ca fluşturaticÎmpodobit cu răni la gât Să nu mă cresc ca pom tomnatic. Să’ngenunchem când obosim Cum face bou’n brazda dură Povara ei s-o risipim Şi-a urii încleştării zgură. Tâmplar ai fost când din tulpini Tăiai în lemn de cruci şi ruguri Ca să preschimbi din goluri seci Podoabele de gât şi juguri.
călătorru' 