de la mare la mic de la mare la ocean de la larg până’ n mal totu-i val de vine ăla de vină-i altul devină ceva recele caldul umblă tura de noapte-i bazaltul umblătura e ruptă oboseala-i târzie vin broboane pe frunte via e vie de la vie la vin de la mine latin’ vorba vine şi pleacă între noi fie vorba păstaie în teacă
desenează-mi jumătatea ta de iubire pe jumătatea mea de minut pe-o jumătate de oră sau mâzgăleşte jumătatea ta de inimă pe jumătatea mea de ochi şi cu privirile noastre să desenăm din două jumătăţi un sărut din jumătăţi de cuvinte o conversaţie aşa: din jumătăţi posibile şi imposibile pentru ca din mine pe de-a’ntregul şi din tine pe de-a’ntreaga să creăm un întreg
Copiii şi-au pregătit plasele… Fluturii încă nu ştiu lucrul acesta…
scară de grăunţe braţe de iubită degete de floare scriere pripită:
ca o dimineaţă venită spre seară ca o ‘mbrăţişare grăbită fugară ca nişte mărgele făcute din gheaţă răsăritu’ apune orice dimineaţă *
joacă de lumină agăţată-n ceară joacă de cuvinte între „cand” şi „iară” joacă făr’ de reguli car’ s-o îngrădească născută-ntre doruri adormită-n coastă *
scară de iubire între aici ş’ acolo trecere grăbită de la noi spre voi lină liniştită unu înspre doi… *
ciuguleşte ziua ciocul nopţii parcă paşii-mi duşi de valuri frunze-mi par o barcă iau dintre clipite grăunţele-n mană şi le-arunc la păsări negre pe sub lună *
valuri mari de oameni mi le strang la guler gerul ciuguleşte al căldurii fluier urc cu scrisu’ scara treaptă după treaptă ea mă urcă altfel fără să mă-ntrebe nu mă menajează nici nu mă aşteaptă…
Ah, cum (mă) durea inima de fiecare dată
cand îi rupea cate-o petală s-o’ncerce…
fredona nu ştiu ce refren învăţat de pe nu ştiu unde:
„Mă iubeşte! … Nu mă iubeşte!”
şi Ţie-ţi place să te joci cu vorba, iar vorba Ta cu vorbă prinde viaţă
cu braţele deschise către joacă şi „mingea” ce-şi aruncă-i dimineaţă
Tu-ai aruncat o vorbă în pustie şi-a stat pe braţul nopţii o lumină
şi-o altă vorbă ascunsă prin grădină a înflorit din iarba ce-o răsfaţă
din undă-n undă jocul se desface cum zâmbetul se-mprăştie pe buze
se pierde-n ochii mari privirea hoaţă fugind cu înţelesurile obtuze
e-o voioşie fragedă si caldă lipsită de mai multe feţe-ntruna
e da cu da şi nu cu nu cununa a vieţii şi a gârlei ce o scaldă
pe fiecare parte zarul vorbei îşi poartă numărul de sărbătoare
aruncă jocul Tău în poala boltei peste ambulanta trecere sub soare
Ioan 6.68, Ioan 1.1, Geneza 1.3
de ce-ţi miros mâinile a bălegar
te-ai jucat iară sub carul mare
ca un copil ce-şi face din zodiace cărţi?
noi avem apa, mi-ai spus
o avem ca pe o a cincea roată
ceea ce ne face superiori şi carului mic şi carului mare
atunci când unul lângă altul
ne jucăm în apa neagră a cerului înstelat
cu degetele-ntinse
unde-s caii, unde-au fugit
şi de ce-ţi miros mâinile a bălegar?
Julia: are you Santa this year?
io: renu
Julia: nu re?
io: e nu
Julia: nu e
io: nu e nu
Julia: ba e da
io: ba e ba
Julia : ba ori ba?
io: da or ba
Julia : da da
io: da da
Julia : pai da
io: pai ?
Julia : pai…….
io: pai ce?
Julia : ce pai?
io: pai….
Julia : pai!
io: auaaaleeeoooo
Julia : pai ori au ori ou ori leo
io: pai au
Julia : ce?
io: doar e
Julia : daca e, e
io: pai ori
Julia : pai ori e, ori ori
io: ou ori leo
Julia : dar au?
io: au
Julia : au si ou si leo?
io: doar leo
Julia : si ou nu?
io: s a spart
Julia : humpty-dumpty
io: leo
Julia : aaaaaaaaa…..si le si o spart
io: si le o spart
călătorru' 