într-un zodiac (chinezesc îmi pare) ochiul s-a oprit şi-a pus o-ntrebare; curios din fire şi cam agitat nu şi-a dat odihnă până n-a aflat ce cuvânt descrie tainica-mi făptură şi când l-a găsit l-a trimis spre gură care fără grabă însă nici încet pe sonore unde i-a găsit valiză şi i-a pus şi nume i-a zis: analiză drept să spun acuma şi mărturisind am tendinţa asta să mă cam întind pân’ spre dimineaţă tot pun la-ntrebări şi iau iară firul şi-l despic în două şi apoi în patru şi apoi în nouă rătăcesc pe drumul ăstei căutări mă opresc şi-n casa doamnei supărări încercând să aflu rostul vieţii mele până ce spre seară pe sub pleoape grele (sub povara aspră a gândurilor mele) mă aplec sub ele şi mă las învins şi străbat tărâmul care pare nins de o altă lume: nu ştiu de-i mai bună stau şi-ascult la gândul care vrea să spună să pornesc din nou a mea căutare vreau şi nici nu vreau însă tot mai tare răsună ecoul gândurilor mele să ascult de ele sau ele de mine ? … nici acuma încă nu ştiu ce-i mai bine … vorbeam de tendinţa ce o am în mine să cercetez totul să analizez recunosc că nu ştiu să finalizez: dacă ştii răspunsu-ndură-te de mine eu plec că am treabă: cercetez, ştii bine !
Arhive pe etichete: intrebari
monolog metafizic
„Doamne, scuze de-ntrebare iartă-mă că îndrăznesc dacă ne iubeşti şi-ţi pasă…” de ce rămân ghedeonicele întrebări? antitezele contemporane nelipsitele paradoxuri dopurile (ne)găsirii cu care-nchidem gura cântărilor în gât… de ce ?
pe locu’ 6… pe locu’ 16
N-am mai scris aici de mult altceva în afară de încercările mele poetice… Azi am fost curios să văd care din cele postate de mine aici au avut cea mai mare trecere în ultimii 3 ani şi mai bine de când tot fac pe „blogologul” 🙂
Desigur „Home Page” e în cap de listă (cu ceva mii de accesări), însă poezia în sine (şi eu aşa zic, că blogul ăsta e casa poeziei mele) e abia pe locul 6 („Partituri” – 897 accesări), iar următoarea pe locul 16 („Praştia” – 505 accesări), lista mergând mai departe…
Desigur că atunci cînd oamenii au căutat partituri şi praştii nu s-au gândit că dau de poezie, totuşi mi s-a părut întreresant locul pe care poeziile astea îl ocupă în topul postărilor mele (nici măcar nu sunt cele mai bune poezii scrise de mine, cu siguranţă ocupă poziţia asta nu din pricina calităţilor lor artistice). Alte scrieri în proză (scurtă) au avut mai multă trecere. De fapt nu ar trebui să mă mir, pentru că mereu se întâmplă aşa. Oricum…
Întrebările despre dragoste au prioritate! … dupa cum se poate vedea: 🙂
false(le) jucării
cum coboară din elicoptere cutii pe scripeţi de funii învârtite în ei spre nişte nevinovaţi şi curioşi copii cu timpul laşi în mine cutiile străine a zilelor prea pline de false jucării * cum de nu ştii? şopteşte o stea spre licărul ochi din inima mea cum de nu ştii de mână să ţii verbul „a fi” cu verbu’ „a avea”? ridic din umeri simplu poverile lăsate acolo de noapte de stele de stea… * cum urcă spre elicoptere funiile goale şi zborul lor static umbreşte plecarea decorul (iar) ochii copiilor tulbură marea din care coboară valuri de cer (cutii îngrădite-n libertăţi de mister)
* cum de nu vrei? ţip-un cocor aflat întâmplător în decor cum de nu poţi? răspund decorurile toate la toţi şi tac din priviri cu gura deschisă: surprindere furată de hoţi
* cum (,) coboară din elicoptere cutii? cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor cercuri jucării? cum ştie zborul elice să stea luceafăr sclipind într-o noapte de om? de ce-s zilele pline carton
mici prunci nevinovaţi curioşi cuiburi de zile în a zilelor pom… * ce-s în cutii elicoptere şi cer urechea uşă sau clopoţel libertate ‘ngrădire mister!?
nu că am şi ajuns…
Mi-e şi frică să-ntreb… Sunt aşa de răvăşitoare răspunsurile Tale! …da’ dacă nu întreb n’ajung să Te cunosc şi-atunci ce (mai) contează cate ştiu?!
sub o altă streașină
Întrebările greșite sunt frumoase! Nu neapărat din pricina răspunsurilor pe care (nu) le primesc, sau a strădaniei (uneori inutile) de a găsi un răspuns, ci pentru că ele cer alte întrebări.
De pildă „De ce mie?” se transformă în „Acum ce?”… acum că mi s-a întâmplat mie, ce voi face (nou)? Pe cine voi întâlni, pe ce străzi pe care n-am mai umblat o să umblu? Cum îmi va încânta viața neașteptata schimbare de situație ce a dat peste mine?
„Ce câțu, am uitat cheia?”…n-am uitat-o, dar în grabă am uitat-o totuși. Voi sta în ploaie cu telefonul ascuns sub streașina palmei și voi fi „forțat” să scriu un mesaj, să opresc din drum pe cineva, să citesc paginile alea de carte pe care nu mi-am programat să le citesc. (Nu-mi va ajunge streașina palmei pentru asta, va trebui să găsesc o alta „streașină” 🙂 )
Nu prea îmi place să fiu forțat, însă mereu e anotimpul noilor obiceiuri…
sărutările alea zdrobite
în joacă
Ah, cum (mă) durea inima de fiecare dată
cand îi rupea cate-o petală s-o’ncerce…
fredona nu ştiu ce refren învăţat de pe nu ştiu unde:
„Mă iubeşte! … Nu mă iubeşte!”
întreabă-mă, hai întreabă-mă
nu mă mai întreba unde sunt ! de ce mă întrebi unde sunt ? de parcă nu ai ştii aşa mă-ntrebi întreabă-mă altfel de întrebări şi-ntreabă-mă altfel ! poate atunci mirat am să te-ntreb şi eu de ce mă-ntrebi ? ca tu să mă întrebi de ce ? te-ntreb nu zic m-ai întrebat ceva ? mi s-a părut c-ai vrea să-ntrebi ai vrea ? păi şi de ce nu-ntrebi ? întrabă-mă orice ! întreabă-mă o… ceva uşor ca să-ţi răspund c-o întrebare grea nu-ţi place aşa ? te miri că-ntreb ? zambeşte şi întreabă-mă ! întreabă-mă hai nu te mai mira întreabă-ţi întrebarea ! ai vrea ?
Cutia de Valori
ca într-o cutie de valori de la cea mai sigură bancă din lume
mi-am pus încrederea în Tine
nu neaparat zilnic ci mai ales cand ajung la partea necartografiată
a întortocheatului parc al anotimpurilor
„azi plouă”
zice în sinea ei furnica privind înălţimea firului de iarbă
din zona verde a imensului parc incapabilă să-i calculeze
dimensiunile şi să le compare cu restul rămas
aşa cum aduni la urmă firimiturile de pe masă
de ce n-are cheie sau unde a aşezat-o nu face parte din înţelegere
degeaba caut sub preşul fiecărei dimineţi
sau sus în colţul înserării
… partea de înţelegere e alta
eşti bine?
– sunteţi bine? toate bune ? toate ok ? adică sunteţi bine ?
– nu !
– hai nu, nu se poate !
– nu la toate !
… ba se poate, si se poate chiar mai rău de atat;
da dacă nu e atât de rău cât se poate, inseamnă că e bine !
love-ituri
Tu ne loveşti atunci când ne faci bine
şi-aştepţi să-ntoarcem celălalt obraz
în rana tăieturii dureroase
ţi-aşezi răsad pe-a timpului pervaz
pe urmă zile una după alta le-aşezi deasupra tăvălug
s-acopere răsadul, să-l îngroape
şi-ţi laşi tăcerea neagră ca o noapte să ningă-ntreagă pe deasupra lui
sub stratul rece al tăcerii Tale
noi îngheţăm de spaima sperieturii
trosnesc crăpările sentimentale
ca geamurile-n faţa loviturii
Tu ne loveşti ca să ne faci un bine
cum cuiu-şi creşte floarea sub ciocan
şi ca unirea lui să ţină bine
mai baţi un cui împodobit cu şpan
mai mult decât un sens rotund
ce impact ar putea să aibă?
ce mai contează cauzele?
strig pentru ţară. s-aude?
până când?
voal alb; steag rupt…
de ce o lungeşte, de ce-o întinde?
mai mult decât un sens rotund
nonsens
soluţie :) – nu de spălat ge(a)muri
Îmi plac răspunsurile ! De-aia întreb! 🙂
ce sunt?
sunt întrebari capcană, sau sunt întrebări test?
ce sunt?
când îţi voi fi răspuns tu ce vei fi?