…nu rămâi cu ce-ai citit, rămâi cu ce-ai înţeles!
ian.22
Arhive pe etichete: inteles
mart.18
poetul şi spaima din măduva rostirii
e spaimă duhul din măduva osului de cuvânt ea-i face fosforescent înţelesul ca linia întreruptă a drumului când o străbate cu repeziciune felia tăiată în noapte cu farul săbiile alea cu laser a căror mâner e-ntre dinţi îşi au toate tecile lor bătute cu pietre preţioase pe sub coperţi câteodată pe sub condamnarea aruncării cu pietre a tăcerii sau o adevărată camuflare roşie-n obraji a mincinoaselor minţi e spaimă întinderea alegerii după-nţeles ratare din prima-n a doua zicea poetul cu dinţii clănţănindu-i de nu mai putea de-atâta tremurare s-aleagă corect trup suflet şi duh cuvânt cu vorbă ce i-a rămas în gât răstirii i s-a ‘ndesat măduva-n os de schelet chircit ce tace din toate-ncheieturile putinţei prea mari de-a rosti orice orice şi oricât…
sept.23
spusă altfel
Să fie lumina sufletul soarelui? Trupul lui mort?
Pielea lui de şarpe galben?
Respiraţia lui pe care-o pierde ca să putem noi respira, cu care respirăm noi?
Clocotul inimii lui, orbirea-i preţioasă: preţul cu care ne ia (nouă) ochii…
cu care ne cumpără nouă văzul.
nov.25
inversă colecţie
n-am cu ce să sap în cuvinte rămasele unghii nu înţeleg tu mă priveşti zâmbind leoaică cuminte să mă sfâşii în ghiare nu poţi pe de-a-ntreg’ * atunci mă păşeşti cu pasul tău lin de felină mă străbaţi ca o lumină de lună prin noapte şi geam limba ta linge timp şi-i imprimă o anotimpică înghesuire în an * colecţionez burghie din frunze privirea de leu e un pai şi un sorb păşesc peste apele îngheţate de munte nimic las în urmă din pasul meu orb * colecţionez lopeţi din vorbe-nvechite fără să sap în ele vreun rost cu care unghiile mele tocite să-l separe pe azi de ce-a fost * colecţionez unghii roase de alţii tocite de colecţii de multe-ncercări mai colecţionez priviri prea privite şi aproape-n colecţii adun depărtări * în cuvinte nu sap niciodată nimicul nu înţeleg ce nu înţeleg burghiul de frunze mă (ab)soarbe mă-nghite şi mă sfredeleşte de viu şi de-ntreg
iun.17
adresa unui cuvânt
aveai nişte ştrampi cu piele de zebră şi-n ochi tot pigmentul culorii nu ştiam de-un’ să luăm înţelesul uitării nu-l căutam printre dicţionare să vedem de există iar culoarea pulsa ca o febră * te-am găsit într-o carte ascunsă pitită-ntre rânduri mă pândeai dup’un colţ de iubire am crăpat puţin uşa un strop de privire şi ţi-am făcut semn să vii înauntru * de atunci dintre semne cel mai drag ţi-e acela nu l-ai da pe un râu de cuvinte în cerc ne plimbăm bicicleta prin minte şi-nclinăm să iubim tot rotundul ne-nclinăm să iubim cu tot gândul
* tu pictezi toate culorile dăruite de mine eu înrămez totul cu dunga de zebră ne-ascundem în alb ne-ascundem în negru tuşim strănutăm de iubire avem febră * e dus firu’ acum iar ochiul culoare decolorat de trecerea vremii uitarea regăsită pe sine îşi cunoaşte adresa-n dicţionare noi nu-i căutăm înţelesul în uşi îi răsună bătăile inimii răsunetul mersul
iun.2
oglindire
poezia-i picătura de cerneală în apă – e rădăcină de culoare-mprăştiată- e creştere(a) într-o altă culoare…
mai10
prisma scrisului
S-ascundă cuvintele lumina (aşa) cum lumina ascunde culorile.
dec.13
bătălie
Câte un adevăr înţeles spulberă multe minciuni acceptate.
călătorru' 