...dacă n-ai topor nu eşti nici măcar coadă; eşti bâtă!
…din seria variantelor de Nota 10, vezi constatarea evreiască lăsată nouă moştenire de Eclesiastul 10:10! 🙂
nov.16
Arhive pe etichete: înţelepciune
oct.6
argument ontologic
fur şi ştiu că fur…n-o fac în necunoştinţă de cauză… nu, că nu-s prost! …şi totuşi sunt! pentru cădacă n-aş fi, n-aş fura!
feb.29
multiple choice exercise
fă-ţi timp din bucăţi de odihnă sau din rupturi de ceartă fă-ţi timp viaţa-i o derulare de fapte o carte cu foi de-anotimp
îţi poţi face timp din risipă să-mpleteteşti în frânturi din frânturi să lipeşti porumbel lâng-aripă în tăcere e timp ca să spui
fă-ţi ca să ai ce da mai departe fii inventiv atunci când îţi faci dezbracă cu planuri secunda ca apoi tot cu planuri s-o’mbraci
de zici că n-ai timp tu de de-astea recunoşti pe de-a’ntreg’ că nu-ţi faci păcăleala: „cu asta şi basta” e pentru cei ce de timp sunt săraci
mai17
cu ochii în ecranul filosofiei
„Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi!…N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decat oamenii; şi slăbiciunea lui e mai tare decat oamenii…”
stau ore întregi în faţa marelui ecran al filosofiei absorbit de imaginile ce se schimbă după telecomanda întalnirilor răzleţe sau planificate.
cateodată apăs aiurea butoanele, fără să ştiu că fac din degete o foarfecă a timpului meu, a unicului şi preţiosului meu timp.
cand obosesc şi-adorm, visez ce am văzut – ce altceva? şirul întalnirilor, îmbrăţişaţii ochi, simţirile mustind în suflet…
dezordonat, neştiutor şi hedonist m-am îndrăgostit de sforile îmbibate-n plăcere, ce m-au legat, şi sar intenţionat ceva butoane, făcand din filosofia celorlalte filosofia mea.
a sunat ceasul într-o diminaţă şi nu-mi amintesc să-l fi pus să sune. am căutat butonul de OFF şi nu l-am găsit. atunci am apăsat butoanele pe care inima din partea Ta mă indemna de mult să le apăs şi mi-am aţintit privirile-n ecran
mai7
la gandul
la gandul ca pot fi muşcat de un şarpe, n-am mai dăramat zidul, n-am sters paienjenii de teama plasei lor. mi-am lasat ruinele in ruină
la gandul că voi întalni brusc o aşchie, sărită chiar atunci din buştean, am lăsat pădurea în pace, am înrudit securea-n rugină, iar zilele le-am transformat în an…
la gandul că se va toci fierul, n-am rupt eticheta din şnur;
citisem candva povestea puterii-ndoite
şi m-am oprit făr’ a afla că nu puterea-ndoită-i soluţia
o ascuţire scurtă-i ajungea …
(continuarea poveştii citite o scriu acum, încercand sa nu repet greşelile…)
apr.9
virtutea tăcerii
zice un proverb latin că oamenii ne cred filosofi pana in momentul in care vorbim, iar pe urmă trebuie să ne spună: „dacă tăceai filosof rămaneai!”
în contextul tumultuos al vieţii, al multelor decizii rapide pe care trebuie să le luăm, e foarte dificil cateodată să alegem între tăcere şi vorbă, între a vorbii şi a tăcea. pe cat de necesar e cateodată să vorbim, să ne apărăm drepturile sau cauza (sau drepturile si cauzele altora), pe atat de necesar e să tăcem.
marea întrebare e cum ştiu? cum pot avea discernamantul acela de a alege cea mai bună variantă dintre cele două?
a nu vorbi atunci cand trebuie e o dovadă fie de slăbiciune, fie de laşitate, fie de necunoştinţă. a nu tăcea atunci cand trebuie e o dovadă de prostie, de mandrie, de infatuare. a fi în stare să te abţi atunci cand iţi vine să vorbeşti (să acţionezi atunci cand iţi vine să reacţionezi) e un semn al săpanirii de sine, al disciplinei, al înfranării.
„Cine îşi înfranează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.”
e important să ştiu să tac, tot la fel de important ca a ştii să vorbesc!
„Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni cu el. – Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept!”
înţeleptul Solomon constata că trebuie să le facem pe amandouă; şi să tăcem şi să vorbim, insă în contextul timpului şi al împrejurărilor potrivite.
„tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei”
WWJD?
„Isus S-a infatisat inaintea dregatorului. Dregatorul L-a intrebat: „Esti Tu „Imparatul Iudeilor?” „Da”, i-a raspuns Isus, „sunt.” Dar n-a raspuns nimic la invinuirile preotilor celor mai de seama si batranilor. Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de cate lucruri Te invinuiesc ei?” Isus nu i-a raspuns la niciun cuvant, asa ca se mira foarte mult dregatorul.”
dacă e folosită la timpul şi în contextul potrivit tăcerea este o virtute!
„La o întrebare prost pusă se răspunde prin tăcere.” – proverb indian
„Face mai mult zgomot un copac ce cade, decât toată pădurea care creşte în tăcere.” – proverb indian
„Tăcerea este sanctuarul prudenţei.” – Baltasar Gracian
„Înţeleptul gândeşte în tăcere, prostul vorbeşte fără să gândească.”
„Tăcerea este virtutea proştilor.” – Francis Bacon
„Tăcerea este marea artă a conversaţiei.” – William Hazlitt
„Momentele ocazionale de tacere pe care le-a avut au facut conversatia lui chiar incantatoare.” – Sydney Smith 🙂 înseamnă că se apropie momentul să tac!
evident că s-a scris mult, mult mai mult despre tăcere
după tipul de temperament pe care îl am, eu gandesc în timp ce vorbesc, gandesc după ce vorbesc (din păcate 🙂 ), îmi aşez gandurile scriind.
tu cum faci? cum îţi vine să faci?
călătorru' 