Să fie lumina sufletul soarelui? Trupul lui mort?
Pielea lui de şarpe galben?
Respiraţia lui pe care-o pierde ca să putem noi respira, cu care respirăm noi?
Clocotul inimii lui, orbirea-i preţioasă: preţul cu care ne ia (nouă) ochii…
cu care ne cumpără nouă văzul.
partea dinăuntru e astfel:tot ce nu e-nafară şi nici la mijloc deci restulpartea de la mijloc e astfel:tot ce n-atinge marginea dinafară a marginii– şi asta doar într-o parteşi tot ce n-atinge marginea diafară a marginii– şi asta în cealaltă partedeci mijlocul partea dinafară e astfel:tot ce n-atinge marginea dinafară a marginiicare separă mijlocul de ceea ce-i este şi interior şi exterior fără a se contamina cu ea prin atingere ca o cunoaştere udă a malului sau o luminoasă cunoaştere a umbreirealitatea e astfel:nici una dintre realităţi nu cunoaşte întreguldecât o realitate exterioară lor şi separată printr-un mijlocdeci printr-o margine
să fie această nostalgică toamnă un început de rostire să fie această oră rotundă un început de anotimp tomnatic să fie această nostalgie un obraz de toamnă ruşinată să fie ce-o finişte degete încrucişate ale fiinţării sau o împreunare de braţe pe piept acolo deasupra ascunzătoriipeste inima acestui veac ce seamănă exagerat de mult cu nostalgia acestei dimineţi*să fie dimineaţăsă fie la prânz să fie de-a lungul şi de-a latul orei să fie acolo în inima vorbelor în culoarea aceea lipsită de sânge care mă face să înţelegcare-mi explică ce e şi cu care pot da sângelui meu un rost sau culoriisau curcubeuluisau ruşinării*să fie lumină această melancolică revărsare această ploaie de anotimp această cotropire de viaţă
călătorru' 