peste vară, peste groasa căldură din aer
pluteşte un cer tomnatic de veche Golgoltă
o armură cu solzi ascuţiţi ce leagă pămantul cu apă
şi nu-mi lasă privirea să zboare
dincolo, undeva acolo e-o graniţă nevăzută şi tare
e-o baltă albastră născută din crăpăturile seninului
furişată din lumină-n culoare
şi-o toamnă ce cotropeşte pomii şi oile
lăsand în urmă noroiul ei galben călcat în picioare
şi ploile
se scurge ceva de deasupra
o fi instalatorul care şi-a lăsat cheile pe masă
şi-a plecat fără să strangă
fără să-ncuie
cu vara sub braţ – neterminată, nătangă
ca scrisul inegal de mana stangă …
sept.24
călătorru' 