hoţilor şi nebunilor hoţi şi nebuni ce sunteţi? ce-aţi furat nebunia virgulei puncte-punctele propoziţiilor neterminate… calculele egale cu zero? cine mai e în stare să vă fure zâmbetul din colţul buzelor sau să vă taie cu metaforica foarfecă panglica acestei deschideri? cine vă poate fura lumina găurilor negre din ochii voştri? focul acesta străin pe care nebunia mea nu-l înţelege oricât şi-ar întinde privirea palmele (di)sperând a-ncălzire voi mi-aţi furat nebunia? înţeleapta nebunie de a fura înapoi ce mi-aţi luat (dovadă cum că este) înşelându-vă amarnic…
Arhive pe etichete: înşelare
nesimţirea timpului
vine gândul şi zice: ho! unde te grăbeşti în ce poveste ca peştele în susul râului ce-a secat (sau) în cerul din privirile lacului ce nu mai este stai! odihneşte-te în marginea acestei secunde să treacă timpul prin tine e-adevărat că va răscoli aranjatele tale sentimente dar măcar vei regăsi printre ele cele câteva crezute pierdute înainte de vreme pişcăcios de prea iute tu-ai prins timpul de toartă braţ la braţ ţi-atârnă la gât ca un şarpe înveninat de ciudă secundele lui pe degetul tău inelar se pierd în ne’nţeleasa găsire preţioase de aur florile lor galbene înfloresc şi dispar muşcând din tine cu ultima lor devorare – anesteziatul ospăţ îţi trece simplu prin ochi nu ţipă nu doare…
împlinire
Mă potrivesc cam greu în matriţa unor texte…
„Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într’o oglindă; şi, dupăce s’a privit, pleacă şi uită îndată cum era.” Iacov 1:22-24
socoată
Când constatăm că ne-am înşelat acelaşi calcul are alt rezultat !
…despre (auto)înşelare
Pe cine înşeală mai mult copilul care copiază în timpul lucrării: pe profesor (lăsand impresia că ştie cand de fapt nu e aşa), sau pe el însuşi (privandu-se de o informaţie de care va avea nevoie la următoarele ore şi poate candva în viaţa)? îşi fură sau nu-şi fură căciula?
O măsurătoare pe termen scurt (centimetrul să zicem) are ca şi concluzie caştigul, însă măsurătoarea pe termen lung (inch-ul) trage o cu totul altă concluzie: micul caştig (ptr. că în orice lucru rău pe care-l facem există un castig mai mare sau mai mic, chiar şi atunci cand acest rău e doar din punctul de vedere al altora nu şi al nostru), micul caştig deci, nu poate echilibra balanţa pierderii.
Un alt exemplu care revine în mine de ceva ani, e scena aceea în care Profetul se suie pe un măgăruş pentru a intra în cetatea Ierusalim. în calendarul ortodox (şi nu numai) ziua aceea e întregistrată ca sărbătoarea Floriilor, pentru că oamenii vremii au rupt ramuri (probabil inflorite) şi le-au aşezat pe drum, au făcut din hainele lor un covor. toate ar fi fost bune şi fumoase, atmosfera ar fi fost una de veselie şi bucurie aşa cum reiese din descrierea făcută de doctorul Luca, dacă ar fi lipsit „sărbătoritul”. el scrie că toată „mulţimea…plină de bucurie a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas tare…”(37) însă izbitorul contrast îl creionează pe „sărbătorit” plangand, pe cel care le era motiv de bucurie şi cantare. „cand s-a apropiat de cetate şi a vazut-o, Isus a plans pentru ea.”(41)
C.Ioanid surprinde scena în felul următor: „…şi totuşi cand în zarea înălţimii vedeai doar zambet, doar extaz nespus
un singur om în mijlocul mulţimii, un singur om plangea, era Isus.”
- ei erau veseli şi El era trist
- ei cantau şi El plangea
- ei spuneau vorbe de mulţumire iar vorbele Lui erau de mustrare
- ei vedeau evenimentul în felul lor, iar El în felul lui
Concluzia evidentă e că priveau şi trăiau aceaşi zi diametral opus, diferit.
Cine o vedea bine şi cine se (auto)înşela?????
Din vorbele ce explică prezenţa lacrimilor reiese că ei s-au înselat cu privire la timp şi la alegerile pe care le-au făcut sau pe care trebuia sa le fi făcut în timpul celor 3,1/2 ani în care l-au avut cu ei pe marele Învăţător. au uitat, sau n-au ştiut că:
1. timpul e special (nu oricand a trăit şi a umblat El printre ei, ci doar atunci)
2. timpul e limitat (iar atunci se încheia)
3. timpul e determinant (ce alegi şi faci azi se răsfrange asupra zilei de maine sau poimaine)
BUCURIA LOR ERA (auto)ÎNŞELARE, una ce trebuia plansă.
41 Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea, 42 şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi. 43 Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile: 44 te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.„
- sunt lucruri pe care le cunoaştem şi ştim că le cunoaştem
- sunt lucruri pe care nu le cunoaştem şi ştim că nu le cunoaştem
- sunt lucuri pe care le cunoaştem şi nu ştim că le cunoaştem
- şi sunt lucruri pe care nu le cunoaştem şi nu ştim că nu le cunoaştem