false(le) jucării

cum coboară din elicoptere cutii

pe scripeţi de funii învârtite în ei

spre nişte nevinovaţi şi curioşi copii

cu timpul laşi în mine

cutiile străine a zilelor prea pline

de false jucării

*

cum de nu ştii? şopteşte o stea

spre licărul ochi din inima mea

cum de nu ştii de mână să ţii

verbul „a fi” cu verbu’ „a avea”?

ridic din umeri simplu poverile lăsate

acolo de noapte de stele de stea…

*

cum urcă spre elicoptere funiile goale

şi zborul lor static umbreşte plecarea decorul

(iar) ochii copiilor tulbură marea

din care coboară valuri de cer

(cutii îngrădite-n libertăţi de mister)

*

cum de nu vrei? ţip-un cocor

aflat întâmplător în decor

cum de nu poţi? răspund decorurile

toate la toţi

şi tac din priviri cu gura deschisă:

surprindere furată de hoţi

*

cum (,) coboară din elicoptere cutii?

cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor

cercuri jucării?

cum ştie zborul elice să stea

luceafăr sclipind într-o noapte de om?

de ce-s zilele pline carton

mici prunci nevinovaţi curioşi

cuiburi de zile în a zilelor pom…

*

ce-s în cutii elicoptere şi cer

urechea uşă sau clopoţel

libertate ‘ngrădire mister!?

Publicitate

nu există libertate

E atâta libertate pe pământ, că sunt confuz în orice intersecţie

şi limitările ce-s înrobite-n gând, tronează-n orice luare de direcţie.

libertatea din îngrădire

sunt un om liber

nimic nu am din lanţul limitării să nu îşi aibă urmele în mine

unirea zalelor e-apropiere

iar separarea dincolo-ului de dincoace e-o recunoaştere a omului de sine

când nu cunosc ce-i curtea ştiu ce-i lanţul

şi pomu-l ştiu şi cuşca, limitarea

şi dacă nu cunosc ce-i amintirea

atuncea sigur ştiu ce e uitarea

ce liber sunt !

nimic din ce-i aproape nu-i departe

şi dacă dincolo de despărţire

se-mprăştie altfel de libertate

mi-e dăruită-n întregime mie…

s-o umblu printre pagini

ca pe-o carte