alte poveşti cu alţi îngeri (de-ai mei)

1. https://calatorru.wordpress.com/2011/02/26/printre-balamalele-zborului/
2. https://calatorru.wordpress.com/2008/01/14/adiere-de-aripi/
3. https://calatorru.wordpress.com/2010/05/17/poveste-cu-inger-gri-1-2/
4. https://calatorru.wordpress.com/2010/05/31/ingerul-captiv/
5. https://calatorru.wordpress.com/2010/06/02/pana-de-inger/
6. https://calatorru.wordpress.com/2010/10/23/in-aceeasi-echipa/
7. https://calatorru.wordpress.com/2013/02/07/e-o-poveste-cu-un-inger-rau/
8. https://calatorru.wordpress.com/2014/10/19/how-old-am-i/
9. https://calatorru.wordpress.com/2015/03/07/ingerul-bataie/
10. https://calatorru.wordpress.com/2015/04/16/ajunsul-neajunsului/
11. https://calatorru.wordpress.com/2015/11/06/angelus-transitorius/
12. https://calatorru.wordpress.com/2015/11/30/spre-implinire-deschide-ochii-si-las-o-sa-zboare/

______________________________

• https://calatorru.wordpress.com/2015/04/16/a-cumpara-un-caine-si-reglajul-zoom-al-dialogului/
• https://calatorru.wordpress.com/2015/07/05/pablo-neruda-ingerul-poeziei/

Publicitate

povestea îngerul(ui) surd

(e-o poveste cu nişte îngeri surzi: o răsturnare secetoasă de nori

care pentru a fi în stare să plouă trebuie prima dată să-i uzi)

 

lăsaţi-mă voi îngerilor jos nu mă mai trageţi cu zborurile voastre

ce-s eu cutia cadastră de conservă

traducătorul mutelor aripi cu care jucaţi ping-pong

pe masa asta de lumină prezentă?

 

la sfârşitul zilei îmi vreau plata altfel

o să v-ameninţ zborul cu foarfeca de-o să fugiţi

mâncând pământul şi-o să roadeţi cotoare de săbii

cu tot cu coadă… da da coada aia 

cu care-o să plecaţi între picioare până când

or învăţa aripile să meargă – asemenea celor smeriţi – pe jos

(frumos v-o spun s-o ştiţi frumos)

 

da’ ce? …au luat ei seama la plângerile mele

la zdrăngăneala asta însemnată cu pana unuia dintre ei

ce-am smuls-o cu furie când şi-a întins aripa

s-o rup nu alta – să rămână-n pană de zbor la marginea cerului de ieri

aşa să rămână şi ei cum mă împotmolesc eu câteodată

în pană de idei

 

nu nici poveste n-au luat aminte

la cererea mea tânguitoare fierbinte

şi trag de mine de parcă m-au câştigat la zaruri

de parcă-s nişte prunci care se bat pe daruri

şi strică-ntr-un final jucăriile toate le rup le-mpart între ei

ca soldaţii cămaşa divină

aşa mă-mpart şi trag de mine c-aproape mă rup

– după cum deja v-am spus –

între josul meu şi-al lor sus…

 

 

 

gândea angelic zborul

doar gândul că ai pregătit pastile, că ştii de boală şi că ştii de noi

mă face parcă să mă simt mai bine, să văd seninul zării de dincolo de ploi

senină-i noaptea parcă în nopţile istoriei, când peste geana lumii închisă de durere

se deschidea fereasta’ Mpărăţiei şi îngerii cântând vesteau mistere

„O bucurie pentru-ntreaga lume!” ascunsă într-un cântec – ce cadou!

mă-ntreb: Se bucură pământul? O mai ştie…? Copile, Tu de ce plângi? copil nou…

gândea angelic zborul cu glas tare, gândul „păsării” ce l-ai pus în noi

gândea găsirea grabnic pe cărare, gândul din stele luminând prin ploi