http://conac.sonoro.ro/#huniai
Foto: © ruben bucoiu
iun.27
Arhive pe etichete: indiferenta
nov.7
mi-e totuna
să te-ntinzi să te lungeşti până când întinderea şi tu totuna este să m-ajungi să m-apuci până când distanţa dintre noi nu mai este decât o amintire a unei umbre de gând şi tu şi cu mine gândul suntem să pleci auzi să pleci doar înainte şi să nu-ţi laşi în urmă nicio privire niciun regret nicio eşarfă sau altă urmă de parfum a plecării tale mi-e totuna şi auzi? …am vrut să-ţi mai spun ceva ceva nesfârşit şi lung aidoma sentimentului dintre noi dar de ce de ce să tulbur tăcerea asta a ta care totuna cu a mea este şi eşti: „a fi” se cheamă pasta cu care te speli pe dinţi şi tragi de tub şi-l întinzi şi-l lungeşti până când zâmbetul tău şi tu sunteţi aceeaşi oglindă în care îmi număr cu degetele aburul vieţii să te-ntinzi până când îmi umpli cămaşa cu-aroma cafelei tale dimineţile în care te-ntinzi până când se crapă de ziuă din pricina braţelor tale lungi cu care mototoleşti singurătatea şi-o arunci la coş ca pe-un cotor de măr până când zgomotul muşcăturii amintirile şi noi totuna sunt
oct.5
(in)diferenţă
Viitorul e altfel decât istoria în sensul că nu-i istorie… încă.
iun.9
într-un om (neştiut şi haihui)
n-a ştiut niciodată să scrie cuvintele lui înşirate haihui n-aveau formă de scris n-auziseră niciodat’ poezie * ‘i-era rău şi vărsa ne-ncetat în cofraje betoane cu firul armat ce-l aprindeau scânteile orişicui explodând primăveri şi haihui * nu ştia că nu ştie ignorant şi netot scria cu picioarele mersuri agăţa cu privirea durerile-n cot şi-şi vedea (de) scrisul frumos deformat ca pe firul ascuns în betonul armat * se pregătea de nu-ştiu-care război dintre însuşi şi-a fi între vechi şi cei noi săpa ziua-n tranşee adânci printre-a scrisului curcubeie şi stânci şi tânjea dup’ acasă cu mersu’ napoi cum tresare pământul sub ploi… * târziu într-un târziu a’nvăţat cratimă să scrie orice şi-a făcut-o dictare şi-i dicta-nencetat alfabetul trăirii neegalat ea-l scria timidă cu tăcerile ei de-l cânta până şi frunza de tei * şi doru-l citea stând sub numele lui la umbra cuvântului neştiut şi haihui ajuns o mulţime de mulţimi pe ţărmuri de mări apropieri împletind depărtări * n-a ştiut niciodată c’o s-ajungă aici tot scriind deformat cu mersul şontâc mânat prin curcubeie şi stânci agăţat într-un cot ce-l durea ca o coardă sensibilă într-un fruct ce-l mănânci…
mart.22
dacă nu-s indiferent mă interesează
Cu ce se măsoară indiferenţa ?
mart.23
urechea surdă
Indiferenţa e o ureche surdă, oricât de desăvârşită ar fi muzica !
aug.29
si ce ?
ce, doar tu crezi?
ce, doar altii sa iubeasca?
ce, oare nu au si ei impresia ce o am, ca io-s mai bun?
ca ei-s mai buni, poate mai fericiti si fara intrebari, doar cu raspuns…
si ce? cum mi se pare mie, la fel si lor, o iluzorie pasa intre noi, desi din cand in cand, nu ma insel, sunt sigur ca si eu, si intre ei, cu mult mai bine-o duc decat stiu eu
cu mult mai bine-o duc decat stiu ei
…si ce?
călătorru' 